CÂTEVA CUVINTE TESTAMENTARE (IV)

• 4. Curierul

Iubiţii mei fraţi ostaşi!

În Franţa s-a ridicat statuie unui soldat din vremea războiului.

Făcea pe curierul acest soldat: adică ţinea legătura între Marele Comandant şi trupele de la front.

Într-o zi, atacul vrăjmaşului se înteţise foarte. Armata de la front era într-o grea încercare. Soldatul curier primi de la Comandant însărcinarea să ducă solie luptătorilor de la front, că le soseşte ajutor. Curierul plecă într-o ploaie de gloanţe. Pe la jumătatea drumului, un glonţ îi sfredeli mâna stângă. Merse mai departe. Un alt glonţ îl izbi în piept. Simţea că e pierdut. Se gândea însă la solia ce i se încredinţase. Atunci făcu un lucru de mare curaj şi uimire. Se aşeză cu faţa în sus; apucă solia cu mâna dreaptă; ridică apoi mâna în sus şi muri în poziţia aceasta, cu mâna înţepenită drept în sus. În gândul său, muribundul şi-a zis: Nu mai pot face nimic; tot ce mai pot face e atât: să mor cu solia ridicată în sus, poate vor veni alţii şi, văzând-o, o vor duce la front.

Aşa s-a şi întâmplat. O patrulă, trecând pe acolo, a văzut solia şi, luând-o, a dus-o la destinaţie.

Scumpii mei fraţi ostaşi!

În mişcarea Oastei Domnului, Domnul Dumnezeu m-a învrednicit şi pe mine să fac pe curierul între Marele Comandant al Oastei (Iisus Hristos) şi (…) ostaşii Lui de la «fronturi». Le-am împărtăşit mereu ostaşilor solia cea dulce că ajutorul Domnului este cu noi şi între noi.

Însă, în timpul din urmă, o boală lungă şi grea s-a furişat în corpul meu. Ştie Bunul Dumnezeu. Poate cartea aceasta este ultima mea solie către ostaşii luptători din fronturile Oastei. Ca şi soldatul francez, poate ţin şi eu în mână ultima solie ce o am de la Marele Comandant al Oastei. O, nu fiţi îngrijoraţi despre aceasta, iubiţii mei fraţi! Când Domnul şi Mântuitorul meu va voi să mă cheme acasă, desigur, El Se va îngriji ca altcineva să ia din mâna mea solia ce mi-a fost încredinţată mie.

Până atunci, eu voi stărui să vă vestesc mereu solia ce o am de la Marele Comandant al Oastei. Când voi trece din lumea aceasta, voi ţine şi eu sus solia ce o am de la Domnul. Iar când veţi desface această solie, veţi afla în ea cuvintele Lui: «Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!» (Ioan 16, 33)… «Nu vă temeţi, căci, iată, Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacurilor! Amin» (Matei 28, 20).

Oastea Domnului este a Domnului. El a pornit această Mişcare şi El va avea grijă de ea… aceasta este ultima mea solie, scumpii mei fraţi ostaşi!

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998