Anul 1923 – Noaptea de Anul Nou, apare spontan îndemnul Duhului Sfânt pentru Chemarea la o viaţă nouă, prin Părintele Iosif şi publicată în «Lumina Satelor» nr. 1, din ianuarie 1923;
1925 – pelerinajul la Ierusalim, la care participă şi Părintele Iosif cu un grup de fraţi din Oastea Domnului;
1929 – Părintele Iosif cumpără Tipografia Oastei Domnului şi organizează Librăria;
1930 – „reorganizarea” făcută de Mitropolia Sibiului, spre a diminua activitatea şi rolul Părintelui Iosif. Apare revista «Oastea Domnului», supliment al foii «Lumina Satelor»;
1934 – a doua „reorganizare”, cu acelaşi scop: oficializarea Oastei şi stăvilirea voluntariatului ei duhovnicesc;
1935 – lovitura cea mare dată Lucrării Oastei, spre a o abate din elanul ei duhovnicesc şi spre a o oficializa. Răpirea revistei «Oastea Domnului»;
- apare «Isus Biruitorul»;
- este suspendată foaia «Isus Biruitorul», după primul număr;
- ruptură în sânul Oastei Domnului. Lupte, polemici, frământări;
- reapare foaia «Isus Biruitorul»;
- Părintele Iosif este dat în judecată bisericească pentru „nesupunere” faţă de ierarh. În ziua de 9 mai, după o judecată scurtă, se rosteşte sentinţa: caterisirea. Părintele face apel împotriva acestei scurte şi nedrepte judecăţi;
- a doua judecată, ţinută la Consistoriul Mitropolitan din Sibiu, nu a luat în considerare apelul făcut de Părintele Iosif, ci l-a condamnat din nou tot la caterisire;
- Părintele face din nou apel, de astă dată la Sf. Sinod din Bucureşti, arătând ce nedreaptă este sentinţa dată împotriva lui pe motive neadevărate şi reafirmându-şi totala sa supunere faţă de învăţătura şi dogmele Bisericii, dar arătând că nu poate renunţa la nimic din ascultarea faţă de Mântuitorul Hristos şi faţă de voluntariatul Oastei Domnului;
- februarie – se fixează data judecării, la Sf. Sinod, fără ca Părintele Iosif să fie înştiinţat. Află din ziare despre ziua judecăţii sale. Se ridică din patul de boală şi merge spre a se apăra;
- martie – Sf. Sinod, bazat numai pe o mărturie mincinoasă a Mitropoliei din Sibiu şi, neţinând seama de nici una din dezvinovăţirile Părintelui Iosif, [nici de scrisorile prin care, canonic, el îşi cerea iertare de la ierarhul său – n. ed.], a menţinut sentinţa de la Sibiu şi l-a declarat caterisit definitiv, ameninţându-l şi cu excomunicarea, dacă nu încetează apariţia foii «Iisus Biruitorul»;
- în foaia «Isus Biruitorul» nr. 15, din 11 aprilie, el anunţa: „Mi s-a luat numele şi haina de preot…”. Şi încheie textul cu cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur, care şi el păţise cândva tot aşa: „Sunt gata de mii de ori să-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru voi…”. Cu acest număr, foaia «Isus Biruitorul» a fost şi suspendată [până în 1946];
- iulie – apare «Ecoul», la Făgăraş;
1937 – septembrie 12 – se ţine marea adunare pe ţară, la Sibiu, pentru aplanarea conflictului de la Oaste. Apare Moţiunea din 12 Septembrie;
- este suspendat şi «Ecoul». Apare «Alarma». Este suspendată şi ea;
- reapare «Ostaşul Domnului». Este suspendat şi acesta;
- apare «Glasul Dreptăţii», la Sibiu;
1938 – ianuarie, 28. Tribunalul Sibiu dă o sentinţă de confiscare a Tipografiei «Oastea Domnului» în favorul Mitropoliei Sibiului. Se face apel împotriva acestui proces nedrept;
- Părintele Iosif se zbate între moarte şi viaţă;
- apare ultimul număr din foaie, scris de Părintele, cu tâlcul „Oaia săracului”, de la II Samuel, cap. 12, ca un răspuns la sentinţa de confiscare a Tipografiei;
- Februarie, 12. Sufletul Părintelui Iosif trece la odihna cerească, petrecut de mii de fraţi şi prieteni veniţi din ţară şi de peste hotare;
- peste o lună, în 15 martie, este suspendat şi «Glasul Dreptăţii»;
- în 15 iulie apare «Armata Domnului Isus Biruitorul». Dar este suspendată şi ea.,
Istoria unei jertfe / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2016, vol. 1