Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DIN EVANGHELIA DIN ZIUA DE PAŞTI

CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DIN EVANGHELIA DIN ZIUA DE PAŞTI

CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DIN EVANGHELIA DIN ZIUA DE PAŞTI

Iar câţi L-au primit pe El, le-a dat lor dreptul să se facă fiii lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 12).

 Cât de măreaţă este Evanghelia din ziua de Paşti! „La început era Cuvântul“… Dar cât de puţini sunt acei care pricep înţelesul ei cel adânc!

Evanghelia din ziua de Paşti stă alături de evanghelia facerii lumii, din capul Bibliei: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“. Căci în ambele este vorba despre facerea lumii. În cea dintâi este vorba despre facerea lumii celei văzute. Iar în a doua, în evanghelia din ziua de Paşti, este vorba despre facerea din nou a lumii, a celei sufleteşti, pe care o stricase păcatul lui Adam.

Pentru omenirea cea căzută în păcat şi pierire, „S‑a făcut trup Cuvântul lui Dumnezeu“, adică a luat chip de om Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Şi S-a coborât la noi, a suferit pentru noi, S-a răstignit şi a murit pentru noi şi – prin jertfa aceasta – ne-a redat iarăşi lui Dumnezeu, dându-ne iarăşi dreptul de a fi şi a ne numi copiii Lui. Coborându-Se la noi, Fiul lui Dumnezeu ne-a lăsat lumina, ne-a lăsat darul, ne-a lăsat adevărul, ne-a lăsat via­ţa.

Dar aceasta este încă numai istoria mântuirii noastre. Este numai cea ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Mântuirea înseamnă să intri în această istorie. Înseamnă să răspunzi şi tu la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine.

Iar bunul Dumnezeu n-a cerul de la noi prea mult. Căci a ştiut El că noi suntem aşa de slabi şi săraci. De la noi, bunul Dumnezeu a cerut şi cere un singur lucru: să‑L primim pe Fiul Său. Să primim ceea ce ne-a adus El: lumina, darul, adevărul, viaţa. În acest înţeles spune evanghelia din ziua de Paşti: „Şi câţi L-au primit pe el, le-a dat dreptul să se facă copiii lui Dumnezeu“.

Ce mult spunătoare sunt aceste cuvinte! Fiul lui Dumnezeu ne-a pus din nou în dreptul şi moştenirea de a fi copiii lui Dumnezeu, din care drept ne scosese păcatul lui Adam. Dar în dreptul acesta, spune Evanghelia, vor intra numai cei ce L-au primit pe El.

Dragă cititorule! Nu uita! Începutul şi sfârşitul mântuirii tale şi a mele stă în cuvintele din evanghelia de la Paşti: „şi câţi L-au primit pe El“… A apuca mântuirea înseamnă să fii şi tu între aceşti „câţiva“. Înseamnă să-L primeşti şi tu pe Hristos ca pe un Mântuitor al tău, Care S-a răstignit pentru tine, pentru ca să-ţi dea şi ţie putere şi dar să mori faţă de lume şi faţă de păcat (Rom. 6) şi să învii la o viaţă nouă în El. Şi să trăieşti o viaţă nouă cu el, ca un copilaş al lui Dumnezeu. Cât de puţini sunt însă aceşti „câţiva“! Cât de puţini sunt copiii lui Dumnezeu!

Iisus a venit în lume cu „lumina cea adevărată“. Dar evanghelia de la Paşti ne spune că lumea pe Dânsul nu L-a cunoscut şi nu L-a primit.

Aşa a fost atunci şi aşa e şi azi. Lumea urăşte şi azi „lumina cea adevărată“. Îi place lumii un Paşte cu lumină multă, dar lumea nu poate suferi „lumina cea adevărată“ care vădeşte faptele. Cât ce slobozi lumina Evangheliei peste scăderile omului, acesta se supără.

Iar osânda aceasta este – şi azi ca şi pe vremea când a venit Iisus – că lumina a venit în lume, dar oamenii iubiră mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor sunt rele. Căci oricine face rău urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină (Ioan 3, 19-21).

Cei care L-au primit pe Fiul lui Dumnezeu sunt fiii luminii. Iubesc lumina şi urăsc întunericul.

Şi câţi L-au primit pe Domnul, zice Evanghelia, le‑a dat lor dreptul să se facă fiii lui Dumnezeu. Dar această primire ne-a dat nouă nu numai dreptul, dar şi puterea să ne facem copiii lui Dumnezeu. A-L primi cu adevărat pe Mântuitorul înseamnă a primi dar şi putere. Înseamnă a primi darul de biruitor.

Din mormântul învierii, Domnul Iisus a înviat ca Biruitor. Şi tuturor celor ce-L primesc pe Dânsul, El le dă darul de biruitori asupra patimilor şi păcatelor.

A spune în Tatăl nostru că eşti un fiu al lui Dumnezeu, e foarte uşor. Dar acest lucru trebuie să se şi vadă în viaţa şi-n faptele tale. Semnul copiilor lui Dumnezeu e tocmai biruinţa. Câtă vreme păcatul te biruie, câtă vreme apleci adevărul în faţa minciunii, câtă vreme apleci Evanghelia în faţa oamenilor, câtă vreme te dai la rând cu toate modele lumii – în zadar spui şi crezi că eşti un fiu al lui Dumnezeu.

Un copil al lui Dumnezeu este un luminător, un luptător şi un biruitor.

Dragă cititorule! De ziua Învierii, fă-ţi tu singur socoata în ce măsură L-ai primit pe Fiul lui Dumnezeu. Cât loc I-ai făcut tu în casa ta, în inima ta, în vorbele tale şi-n faptele tale?… Cât de mult te-ai răstignit şi ai murit împreună cu El faţă de lume şi faţă de păcat? Şi cât de mult ai înviat împreună cu El la o viaţă nouă, ca o „făptură nouă“?

În bilanţul acesta trebuie să-ţi afli bucuria Învierii.

Părintele Iosif Trifa, din „La Învierea Domnului”
Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2002

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!