Oastea Domnului

CÂTEVA MĂRTURII… (III)

Vom suferi mai mult de-acum

 

În alergarea spre ţintă, spre Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre (I Cor. 9, 24; Filip. 3, 14), facem un popas. Dar nu pentru a ne opri din înainte, ci pentru a da slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, că până aici a fost cu noi, aşa că putem zice plini de încredere: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul“ (I Samuel 7, 12). Prin şcoala pustiei, până aici ne-a adus Domnul cu Mână tare şi cu Braţ înalt.

Slăvit să fie Numele Lui, că ne-a ajutat să ajungem până aici pe drumul desăvârşirii. Şi cade-se a ne gândi la felul minunat al Lucrării Domnului.

Dumnezeu a crescut, prin Focul Duhului Sfânt, un om. Prin focul suferinţelor şi necazurilor câte au trecut peste el o viaţă întreagă, Domnul a adâncit într-însul, în fiinţa sa, marile adevăruri ale mântuirii şi ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi apoi l-a pus să lumineze din cetatea Sibiului, pentru a ajuta şi altora să meargă pe calea desăvârşirii. Acesta este Părintele Iosif.

Mii de ostaşi am putea spune cum Dumnezeu a întrebuinţat foile şi cărţile Oastei spre a ne ajuta pe drumul către desăvârşire, spre a ne schimba şi întări într-o viaţă nouă. Nu prea pot mulţi să înţeleagă, iar unii nu vor, fiindcă, pentru a înţelege, trebuie şi ei să fie trecuţi de Domnul prin focul Duhului Sfânt. Dar oricine poate măcar să vadă, dacă are ochi, cum minunatele cărţi ale Oastei, scrise de Părintele Trifa, şi sfaturile pe care săptămână de săptămână le trimite prin toate unghiurile ţării prin foaia Oastei, au făcut freamăt în suflete, au adus suflul de primăvară duhovnicească în Biserică şi în această ţară aşa de oropsită şi necăjită.

Dacă viaţa noastră nu este desăvârşită, ştim că mai avem încă nevoie de răbdare, ca, după ce am împlinit Voia lui Dumnezeu, să putem căpăta ce ne-a fost făgăduit (Evrei 10, 36).

Am învăţat multe în cei zece ani de ostăşie.

Învăţăturile cu care ne-a crescut Domnul le vom folosi, aprinzând în inimi foc şi mai mare decât cel din trecut.

Fraţi ostaşi! Să răscumpărăm vremea pe care am pierdut-o tremurând sub valurile şi greutăţile vieţii! Puţin am făcut pentru El şi pentru Oastea Lui.

Un legământ să punem în inimile noastre, un legământ sfânt, a cărui pază s-o încredinţăm Domnului!

Să suferim mai mult răutatea celor răi, a celor ce ne hulesc şi ne batjocoresc, răsplătindu-le numai cu iubire şi bunătate; să suferim mai mult despărţirea de poftele şi plăcerile lumii, trăind numai lucrările voite de Dumnezeu; să suferim mai mult, îndrăznind pentru mărturisirea Domnului înaintea tuturor oamenilor; să suferim mai mult pentru întărirea legăturilor frăţeşti şi adevărată iubire sfântă între noi!

Să stăm cu aceste hotărâri sub Crucea Golgotei şi vom avea pacea şi bucuria îngerilor lui Dumnezeu.

Ing. Em. Popescu,

ostaş al Domnului – Galaţi

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998

Lasă un răspuns