TOŢI CEI CARE INTRĂ ÎN OASTE vor avea multe de suferit
„Şi Israel a zis către Iosif: «fraţii tăi pasc oile la Sihem, vino dar să te trimit la ei». Şi el a zis: «Iată-mă, sunt gata!». Apoi Israel a zis către Iosif: «Du-te şi vezi de sunt sănătoşi fraţii tăi şi oile, şi să-mi aduci răspuns!»“… Şi Iosif s-a dus la Sihem. După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp. Şi l-a întrebat omul acela şi i-a zis: «Ce cauţi?» – iar el a zis: «Caut pe fraţii mei»“ (Facere 37, 14–16).
Ce frumoasă istorie! Ce pildă de ascultare din partea lui Iosif! „Vino să te trimit la fraţii tăi!“ „Iată-mă, sunt gata!“. Dar această pildă a lui Iosif, căutător de fraţi, Biblia o pune în faţa noastră cu o poruncă: Şi noi trebuie să facem slujba aceasta. Şi noi trebuie să fim căutători de fraţi. Orice creştin viu şi luptător trebuie să fie – să se facă – un căutător de fraţi… Trebuie să se intereseze de sănătatea cea sufletească a fraţilor săi.
Aş putea întări această poruncă cu multe, multe locuri din Biblie. Amintesc aici numai cuvintele Apostolului Iacov: „Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirile căii lui, va mântui un suflet din moarte şi va acoperi mulţi-me de păcate“ (Iacov 5, 20).
„Caut pe fraţii mei!“
Ce slujbă frumoasă este aceasta! Să o luăm pe sufle-tul nostru, mai ales noi, ostaşii Domnului! Fie-care ostaş din Oastea Domnului trebuie să fie – să se facă – un căutător de fraţi. Noi trebuie să stăm mereu sub porunca Domnului:
– Mergeţi la fraţii voştri şi vedeţi cum stau cu sănătatea cea sufletească!
Dar nu este uşoară această slujbă. Greutăţile ei ni le arată şi istoria lui Iosif. Iosif a căutat pe fraţii săi, dar ce s-a întâmplat când i-a aflat? Fra-ţii l-au întâmpinat de departe cu batjocuri, stri-gând: «Iată, vine visătorul!» (Facere 37, 19).
Aşa se întâmplă – şi se va întâmpla – şi cu noi. Pe căutătorii de fraţi, lumea şi oamenii cei lumeşti îi întâmpină cu batjocuri. Când te apropii de oamenii cei lumeşti cu chemările mântuirii, de departe te întâmpină cu batjocuri de acestea: Iată vine „pocăitul“!…; iată vine iar „sfântul“ ce-la!…; iar vine pe capul nostru „călugărul“!…; grijiţi, măi, că vrea să ne facă şi pe noi călugări şi sfinţi!…
Fiecare căutător de fraţi, fiecare ostaş din Oastea Domnului trebuie să se aştepte la bat-jocuri. Batjocura – asta-i cea dintâi armă pe care diavolul o foloseşte contra unui creştin viu şi luptător. Batjocura! Asta-i cea dintâi probă de foc pentru ostaşii Domnului şi căutătorii de fraţi. Cine nu poate suporta această probă – acela nu poate fi ostaş în „Oastea Domnului“.
Omul cel lumesc nu se teme de nimic aşa de mult ca de această primă armă a diavolului: de batjocură; însă omul cel duhovnicesc o respinge cu bărbăţie.
Dar chemările mântuirii nu întâmpină numai batjocuri, ci şi prigoane mai mari. Pe Iosif, fraţii lui l-au dezbrăcat de haine şi era să-l omoare. Pe urmă l-au aruncat într-o fântână şi, de aici, scoţându-l, l-au vândut.
Cam aşa se întâmplă de multe ori şi azi. Atâţia şi atâţia dintre ostaşii Domnului au fost purtaţi cu cărţile în spate pe la posturile de jan-darmi.
„Caut pe fraţii mei!“ Ce slujbă frumoasă, dar şi ce grea! Însă, orice ar fi să ni se întâmple, noi, ostaşii Domnului, trebuie să stăm mereu sub po-runca Domnului: Mergeţi la fraţii voştri şi vedeţi de sunt sănătoşi cu sufletul! Da, Doamne! Ia- tă-ne, stăm gata!… Orice ar fi să ni se întâmple, noi stăm gata!
IOSIF TRIFA – Preot
