Ce bine-i la limanul unde-am ajuns acum
după atâta luptă şi lacrimă, şi drum!
trecutele naufragii din largul depărtat
s-au stins, rămase-n urmă de mult… şi s-au uitat.
Cum seamănă de bine limanul liniştit
cu locul drag de unde sunt de demult pornit!
Dă-mi, Doamne,-odihna dulce dorită de demult,
ca unui prunc ce singur, uitat, a plâns prea mult,
fă-mi umbră cu aripa alinului Tău blând
ca unui prunc ce vine din soarele arzând
şi strânge-mă la Sânu-Ţi cu zâmbet fericit
ca mama pe copilul prea-ndelungat dorit.
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
