17. Fraţii mei, să facem şi noi la fel: din dragostea de Dumnezeul nostru şi din dragostea de poporul nostru, să nu tăcem.
Să strigăm mereu la semenii noştri, la consătenii şi la concetăţenii noştri, până ce se vor trezi şi ei să L binecuvânteze pe Dumnezeu,
ca şi Dumnezeu să binecuvânteze tot mai mult po-porul nostru şi pe conducătorii lui.
Ce fericită este salvarea când este a tuturor!
18. Ce minunat este atunci când dragostea lui Hristos găseşte în mijlocul unui popor suflete de jertfă şi de rugăciune,
suflete care să nu facă aceste lucruri doar de formă sau dintr o datorie greoaie,
ci dintr o dragoste fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de ai lor.
Jertfele şi rugăciunile unor astfel de suflete nu vor fi niciodată în zadar.
19. Închinătorii de formă nu vor şti niciodată ceea ce doreşte Dumnezeu.
Ei nu vor înţelege niciodată ceea ce aşteaptă Hristos.
Nu vor simţi niciodată ceea ce caută Duhul Sfânt:
fiorul inimii,
simţul răspunderii,
bucuria salvării.
Aceasta o simt numai închinătorii şi luptătorii adevăraţi.
20. Cine L a înţeles vreodată pe Hristos, acela a înţeles că mai presus de orice El caută, şi aşteaptă, şi doreşte, şi vrea numai acestea de la noi, din primul şi până în ultimul rând:
fiorul inimii iubite şi iubitoare,
simţul răspunderii pentru mântuirea tuturor
şi bucuria cea nespus de mare a salvării chiar şi numai a unui singur suflet de la pierzare – când nu poţi şi nu poţi mai mult.
O Doamne, dăruieşte neamului nostru trupesc şi sufletesc mulţi, mulţi astfel de salvatori.
Amin.
Păşunile dulci / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
