Aceste cuvinte dulci le spui şi tu dragului tău Iisus. Dar ţi le spune şi El ţie, fiindcă în dragoste totul este frumos şi când spui, şi când asculţi.
Suflete drag… Tu ai fost zămislit de dragoste.
O rază a Soarelui din Cer – şi un mugur al pământului, în unirea unei clipe de dragoste, te-au zămislit şi te-au făcut o floare.
Acelaşi Soare, Hristos, acum te îmbrăţişează cu dragostea Crucii Lui…
Te sărută cu cuvintele gurii Lui, care sunt mai bune decât orice vin.
Adică decât tot ce este inspiraţie omenească, desfătare pământească, îmbătare lumească…
Şi vrea să te înveşmânteze în miresmele Lui cereşti, de la viaţă spre viaţă (II Cor. 2, 16).
Primeşte sărutările cuvintelor Lui cu toată recunoştinţa iubirii ascultătoare.
Şi întoarce-I-le cu o tot mai fierbinte iubire revărsată în legământul Tău de predare în slujba dragostei Lui pe totdeauna.
Întoarce-I-le cu rugăciuni scăldate în lacrimi de dragoste pentru Iisus.
Întoarce-I-le în cântări iubitoare, de laudă şi mulţumire.
Întoarce-I-le prin toată trăirea Ta, care să fie un strigăt de dragoste: Cine mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos: necazul sau foametea, sau sabia, sau puterile veacului de acum, sau viaţa, sau moartea? Nu, nu, nimeni! Nimic! Nici acum, nici în vecii vecilor…
Slavă Veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, din a Cărui dragoste ne-am născut, prin a Cărui dragoste trăim şi pentru a Cărui dragoste vrem să ne dăruim totul – slavă Ţie!
Te slăvim pentru taina naşterii din nou prin care ne-ai făcut să intrăm în Împărăţia Ta (Ioan 3, 3).
Te slăvim pentru taina cunoaşterii Tale de noi şi a noastră de Tine. Fă ca ea să se adâncească tot mai fericit, până când vom deveni una şi unul cu Tine şi Tu cu noi.
Amin.