Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CE GÂND FRUMOS!

CE GÂND FRUMOS!

CE GÂND FRUMOS!

1. Când tot poporul nostru şi toate popoarele vor cunoaşte pe Dumnezeu, când tot pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului cum este plin fundul mării de apele ce-l acopăr…, când nu va mai fi nevoie să spună nimeni fratelui său: Cunoaşte pe Domnul! – căci toţi Îl vor cunoaşte –, atunci, o numai atunci, se va fi împlinit şi misiunea noastră profetică!
Până atunci nu.

2. Când toată Biserica noastră şi toate Bisericile din lume vor străluci de feţele luminate şi luminoase ale fiilor lui Dumnezeu, când toată suflarea va lăuda pe Domnul cu cele mai cereşti şi nemuritoare cântări, când toţi ochii vor străluci de lacrimile dragostei şi ale bucuriei sfinte, – atunci, o numai atunci să spuneţi şi voi, surorile mele, să spunem şi noi, fraţii mei, că avem dreptul să ne odihnim! Atunci şi numai atunci.
Până atunci nu.

3. Aşa trebuie să vedem noi rostul nostru şi aşa tre-buie să ne dorim şi mântuirea noastră!
Când se va împlini asta şi cum se va face ea?
Aceasta este o taină – şi tainele acestea Dumnezeu le păstrează sub stăpânirea Sa.

4. Dar să fim încredinţaţi de neclintit că acest gând nespus de frumos se va realiza neapărat… Tot ce începe Dumnezeu, El va duce la bun sfârşit. Aşa a fost ieri, aşa, azi, aşa în veac.
Că vom fi pe pământ atunci sau vom fi de mult sub pământ, – asta nu contează nicidecât!

5. Când va veni vremea rânduită de Dumnezeu să se împlinească acest strălucit Ţel şi să se realizeze această minunată făgăduinţă, Hristos cel Viu, în a Cărui Oaste am luptat cinstiţi şi statornici până la moarte, va veni El Însuşi acolo unde ne ştie El că odihnim – şi ne va trezi, să ne bucurăm de strălucita biruinţă în care am crezut şi pentru care ne-am jertfit şi noi prin El.

6. Când suntem atât de puternic încredinţaţi de acest strălucit adevăr, ce ar mai putea să ne reţină şi să ne oprească spre a nu ne dărui în întregime acestui divin Scop, spre a ne cruţa vreun efort sau vreo jertfă pentru mai grabnica şi fericita ajungere la el?

7. Tot ce împiedică această slăvită lucrare ori caută să o abată de la divinul ei destin este opera distructivă a diavolului, vrăjmaşul înrăit şi blestemat al planului lui Dumnezeu… Cine din mijlocul ori din afara unei lucrări a lui Hristos creează probleme şi tulbură unitatea dintre fraţi es¬te un lucrător diabolic, oricine este şi oricum s-ar numi el!

8. Diavolul este acela care de la început a făcut dezbinarea şi a creat diversiunea. Şi cu atâta este mai primejdios cu cât vine în Numele Domnului şi cu ver-setele Domnului, ca să facă cel mai viclean şi mai înveninat rău Lucrării Domnului şi copiilor Săi.

9. Deprindeţi-vă să-l descoperiţi de la început, ca să luaţi din timp măsuri împotriva planurilor lui rele şi a uneltelor sale dezbinătoare, care se prefac şi ei slujitori ai neprihănirii şi apărători ai adevărului, ca să-şi acopere în felul acesta, cu justificări frăţeşti, dezbinarea lor nelegiuită şi să-şi ascundă mândria ucigaşă.

10. Când aţi descoperit în vreun fel dezbinarea şi dezbinătorul fraţilor, – nu mai staţi pe gânduri şi nu vă înşelaţi cu argumentele dulcege ale celor care sunt ne-păsători de Casa şi Lucrarea Domnului, fiindcă ei înşişi n-au jertfit nimic pentru ea. Ridicaţi-vă hotărâţi pentru înlăturarea răului şi a primejdiei.
În felul acesta veţi salva şi pe fraţii nevinovaţi care nu cunosc viclenia dezbinătorului
şi vă veţi salva şi sufletul vostru, care va dovedi în felul acesta că este nevinovat în această privinţă.

11. Fiecare răspundem de Casa şi de Lucrarea lui Dumnezeu, după cum, când vedem focul de la streaşina unei case, răspundem de nimicirea ei, dacă nu dăm alarma şi dacă nu dăm ajutor.
12. Când ar arde casa ta – ce ai face? N-ai striga după ajutor şi nu l-ai arăta pe cel care a pus focul ucigaş?
Atunci de ce nu faci aşa faţă de Casa Domnului, de adunarea Domnului, când dezbinătorul vrăjmaş vrea să o dărâme?

13. Să ne simţim fericiţi numai când vom merge spre Casa Domnului înconjuraţi de mulţimi sărbătoreşti, iar acolo Îl vom putea lăuda pe Dumnezeu împreună cu toţi fraţii noştri, având acelaşi duh, acelaşi gând, acelaşi dor.

14. Sigur că este greu şi că se cere muncă şi jertfă, osteneli şi lacrimi, înfrânări şi răbdare. Împlinirea acestor gânduri atât de frumoase şi de înalte nu vine dintr-o dată şi nu se va realiza uşor. Dar noi suntem fermenţii sfinţi ai unei dospiri mântuitoare. Fermenţii pier, luptând cu inerţia frământăturii reci, – dar lupta lor şi jertfa lor este încununată până la urmă de o biruinţă răsplătitoare.
Să fim fermenţi sănătoşi şi să luptăm până la sfârşit!
Răsplata va fi negrăită şi eternă.

15. Căutaţi să vă găsiţi fiecare orientarea sănătoasă, locul de muncă şi luptă şi misiunea personală şi specială pe care o aveţi în această Lucrare uriaşă şi sfântă. Ca un fir într-o urzeală minunată care va trebui să ajungă până la urmă ca un covor frumos…
Fiecare fir are importanţa lui în planul Marelui Ţesă-tor, spre a alcătui cu celelalte modelul fericit.
16. Nici unul dintre noi nu suntem la întâmplare aici. Pe fiecare ne-a adus Dumnezeu pentru a afla acele adevăruri pe care să le slujim şi în slujba cărora Dum-nezeu vrea să Se folosească şi de noi. Asta dovedeşte că El ne-a crezut vrednici de încredere şi vrea să ne facă părtaşi la slava Evangheliei Sale.

17. Cu condiţiile puse la începutul Evangheliei din Matei, capitolul 5, Mântuitorul i-a trimis pe ucenicii Săi la împlinirea slujbei pentru care i-a ales.
De-a lungul celor douăzeci de capitole – de la 5 până la 25 – Mântuitorul le-a propovăduit, i-a învăţat, i a pregătit, i-a înştiinţat mereu despre tot ce trebuie să facă spre a-şi împlini deplin misiunea pentru care au fost trimişi.
La capitolul 25 de la Matei, Mântuitorul încheie tot ce avea să le spună. Şi le arată că vine Ziua Judecăţii când toţi cei ce şi-au făcut sau nu şi-au făcut datoria îşi vor primi o răsplată corespunzătoare.

18. Gândiţi-vă la aceste lucruri, pentru că şi noi sun-tem acum cu toţii exact în aceeaşi situaţie, la nivelul nostru, cum erau ei atunci, la nivelul lor. Şi va trebui fiecare dintre noi să răspundem pentru cât am realizat şi cum din gândurile şi din poruncile lui Dumnezeu pentru care am fost aleşi şi chemaţi aici.

19. Să nu ne rugăm niciodată numai pentru noi şi pentru dorinţele noastre! Aduceţi înaintea Domnului în rugăciune Neamul nostru, Biserica noastră, pe toţi semenii noştri cărora să le dorim vreme de mântuire şi duh de pocăinţă, pentru a fi salvaţi cu toţii din pierzare.

20. În felul acesta ne vom mântui şi pe noi, şi familia noastră, şi pe toţi cei pe care i-am cuprins în rugăciunea şi dragostea noastră înaintea lui Dumnezeu.
Iar atunci când la capătul slujbei noastre vom ajun-ge şi noi în faţa Marelui nostru Stăpân şi Dumnezeu, El să ne cuprindă la Sânul Său şi să ne spună şi nouă: „Bine, slugă bună şi credincioasă, intră în bucuria Dom-nului tău!”
Amin.

Întâi să fim / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, Sibiu : Oastea Domnului, 2016

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!