Ce greu mai pot să-Ţi spun acum
acele dragi cuvinte
ce-mi aduceau ceresc parfum
în inimă-nainte!
Ţi le spuneam de zeci de ori
c-o gură nevăzută,
iar Tu mi le-auzeai din nori
şi-mi răspundeai c-o sută.
Eu iar Ţi le-ntorceam, cu mii,
mai dulci şi-nflăcărate,
ştiind că nu poţi să nu vii
să-mi spui nenumărate.
Ce stări cereşti le mai urmau
când soarele ori luna
nici nu ştiam când apuneau,
căci Tu-mi luceai întruna…
Iar astăzi, cât de greu mai pot
să mă şi uit spre Tine,
se rupe inima cu tot
ce-a fost mai sfânt în mine.
Şi-mi arde-n dor cu foc nebun
acele dragi cuvinte,
– dar cum să pot să Ţi le spun
cum le spuneam ’nainte?
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
