Ce greu – şi ce uşor e-azi, Doamne,
să fac ce-i bine ori ce-i rău,
se cere numai să-Ţi iau harul
ori să renunţ la harul Tău!
O, nu-mi lăsa din Mâna Ta,
Iisuse, viaţa mea,
căci eu doresc să Te slujesc,
ca să mă mântuiesc…
Ce lung – şi scurt e-acuma, Doamne,
al vieţii sau al morţii drum,
se cere doar să merg cu Tine
ori să mă rup de Tine-acum.
Ce ’nalt – şi jos e cerul, Doamne,
de orişicare păcătos,
se cere doar să crezi statornic
sau să rămâi necredincios.
Ce-ncet – şi ce grăbit ne vine
la fiecare ceasul său,
dar cât de veşnic ne desparte:
la rai cel bun, la iad cel rău.
Ce mare – şi ce mic e omul
când e smerit ori e-ngâmfat!
Ferice-n veci numai de-acela
ce-i om întreg cu-adevărat.
Cântările Căinţei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
