Bunul nostru samarinean, Părintele Iosif Trifa, ne-a adunat pe toţi în hanul desăvârşirii, în Sfânta Biserică. El, care era atât de firav la trup, dar cu o inimă aşa de puternică, a putut săvârşi o lucrare atât de măreaţă pentru Neamul nostru. Aceasta nu ar fi putut fără ajutorul Duhului Sfânt cu darurile sale. Dintre acestea, cele mai măreţe sunt credinţa, nădejdea şi dragostea.
Noi poate ajungem să ne mândrim că avem credinţa cea adevărată. Vrăjmaşul nu stă degeaba, el tocmai aceasta urmăreşte: să nu reuşim să trecem de la credinţă la nădejde. Şi apoi, dacă vede că am prins nădejdea în Dumnezeu, face cu tot dinadinsul să nu lucrăm dragostea în jurul nostru.
Sf. Ioan Gură de Aur ne arată tuturor ce înseamnă să fii credincios, ce înseamnă să ai temelia bună şi cum arăţi aceasta. «De unde să ştiu eu că eşti credincios, când muşti precum vipera, când eşti viclean precum vulpea, când mănânci precum ursul, când dai năvală asupra femeilor precum armăsarul? Mă tem că în loc de îngeri, nici oameni nu pot să găsesc aici. Nu cumva sunteţi mai răi şi decât demonii? Pentru că fiecare demon are numai o patimă, în timp ce tu ai mai multe patimi laolaltă»
Pr. Teofil Roncea (Tg. Ocna, Bacău)
