“In anul 1960 eram diacon la Mitropolia din Tesalonic si am mers la o librarie religioasa ca sa iau o carte; inauntru era parintele Leonida, predicatorul de atunci a Sfintei Mitropolii. N-au trecut nici 2 minute si a intrat o batranica in jur de 75 de ani. A dat buna ziua, a luat binecuvantare de la parinte si a cerut o Biblie. Parintele Leonida a intrebat-o:
– Stii sa citesti, maicuta ?
– Nu, a raspuns batrana.
– O cumperi ca s-o faci cadou copiilor?
– Nu, nu!
– Atunci?
– Parinte o iau fiindca dimineata si seara, vreau sa stau in fata Icoanei Mantuitorului, cu candela aprinsa, s-o deschid la inceput si sa-i zic Mantuitorului: “Iisuse Hristoase, al meu, eu nu stiu carte, insa toate cate sunt scrise pe pagina aceasta sa mi le pui intai in inima, apoi in minte si sa ma luminezi sa spun cele scrise intai copiilor si nepotilor mei, iar dupa aceea tuturor celor care inseteaza dupa cuvantul Tau”.
Putin timp am ramas fara glas, de uimire, iar parintele a binecuvantat acel suflet fericit si i-a daruit o Biblie”.
(“Explicatia Dumnezeiestii Liturghii” – Parintele Stefanos).
