Ce plăcută ești tu

Când Adunarea Domnului este curată şi smerită, toate mădularele ei sunt frumoase şi despre toate se poate vorbi în felul cel mai frumos. Ce frumos vorbeşte aici Domnul despre picioarele, despre mădularele cele mai smerite ale unei lucrări evanghelice!

Când prezenţa lui Dumnezeu este fericită într-o Biserică, iar aceasta este într-o stare bună şi curată, atunci aşa este fiecare mădular.

Când dragostea lui Hristos este sfântă, fierbinte şi lucrătoare într-o frăţietate, şi când lucrarea Duhului Sfânt este vie, roditoare şi statornică într-o familie duhovnicească, atunci cea mai bună şi mai frumoasă dovadă sunt picioarele ei, adică fraţii şi surorile cei mai din urmă. Fiii săi cei mai smeriţi.

Fiindcă aceştia nu vor fi atunci desculţi, adică neînvăţaţi, neîntăriţi, necumpătaţi şi nepăsători, ci vor fi bine pregătiţi, bine zidiţi şi bine înarmaţi.

Vor fi îndrăzneţi. Vor fi uniţi. Vor merge frumos şi drept.

Vor umbla pe munţi, adică pe înălţimi de curăţie.

Vor alerga, adică vor fi mereu pe drumuri în vestirea Domnului.

Vor lucra şi ei cât pot, măcar prin prezenţa lor, la vestirea păcii, la propovăduirea mântuirii, la îmbărbătarea Sionului, adică a Lucrării şi a lucrătorilor lui Hristos.

Dumnezeu să binecuvânteze Lucrarea sfântă a Oastei Sale, care de la începutul ei a făcut şi acest lucru bun: a spălat picioarele Domnului, le-a încălţat cu încălţăminte sfântă şi le-a pornit pe toţi munţii şi pe toate văile ţării şi ale lumii să vestească pacea… să propovăduiască Evanghelia, să-L mărturisească pe Hristos.

Ea a reînviat astfel minunatul misionarism laic din vremea creştinismului dintâi.

Dumnezeu să binecuvânteze orice adunare care pune în slujba Domnului nişte picioare frumoase. Orice adunare ale cărei mădulare – chiar şi cele din urmă – umblă frumos şi harnic după El.

Slavă veşnică Ţie, Dulcele nostru Mântuitor, Care ai făcut atâtea minuni cu noi şi pentru noi! Te rugăm, ridică mereu tot mai mulţi ostenitori pentru Tine şi pentru slava Ta în mijlocul Oastei Bisericii Tale. Te rugăm, fă-ne şi pe fiecare dintre noi un astfel de ostenitor.

Amin.

Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.