Rugăciunea este puterea sufletului nostru în lupta pentru mântuire.
Nu mulţimea vorbelor face rugăciunea bună, ci duhul, puterea şi căldura din ea.
Rugăciunea nu poate petrece laolaltă cu păcatul. Că ori rugăciunea va omorî păcatul, ori păcatul va omorî rugăciunea.
Numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem coborî foc în rugăciunile noastre.
Numai cu ajutorul Duhului Sfânt noi învăţăm a ne ruga.
Rugăciunea cea adevărată trebuie să aibă două izvoare: pe Domnul Iisus şi Jertfa Lui şi pe Duhul Sfânt cu Focul cel ceresc.
Rugăciunea cea cu putere este numai aceea care vorbeşte prin Jertfa Crucii de pe Golgota, prin acest minunat „telefon“ ce ni l-a lăsat nouă Dumnezeu ca să vorbim cu El.
Să ne rugăm în Numele lui Iisus cel Răstignit… să cerem totul prin sângele Lui… să-L rugăm pe El, Care S-a răstignit pentru noi şi păcatele noastre, să prezinte rugăciunile noastre în faţa Tatălui Ceresc.
Când te rogi, trebuie să stai în faţa lui Dumnezeu cu toată fiinţa ta, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.
din cartea „Dreptarul învăţăturii sănătoase”
