Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ce zi minunată a fost ziua legământului meu!

Ce zi minunată a fost ziua legământului meu!

Ce zi minunată a fost ziua legământului meu!

2 NOIEMBRIE 2003

Deja simt cum imi bate inima in piept, cuprins de o emotie sfanta voi incerca sa-mi reamintesc cea mai fericita zi din viata mea. Voi incerca sa-mi amintesc fiecare clipa, reconstituind astfel puzzle-ul acelei zile de neuitat. Desi se intampla sa uiti multe evenimente majore din viata ta, sunt convins ca orisicaruia care a depus Sfantul Legamant, predandu-si astfel viata in Mainile Iubirii; nu i se va sterge niciodata din memorie acea clipa unica, fiindca ea se gaseste scrisa cu litere de foc in inima fiecaruia ce a gustat din cupa ei. Urmele pasilor ei, se observa deslusit in viata lor. Pe unde ea a trecut, a inflorit o floare, a reaprins flacara iubirii de mult stinsa, a raspandit in jur mireasma atat de rara, a facut sa rasara din nou soarele peste apusul deznadejdii, i-a picurat in suflet dorul dupa vesnicie, a invaluit totul sub mantia unei primaveri duhovnicesti, dand nastere la o noua viata in Hristos…

Zi de Duminica. Abia sosisem acasa de la Sfanta Biserica,unde am participat impreuna cu tatal meu, si ne viziteaza un frate care ne da vestea ca urmeaza a se face adunare mare la Targu-Lapus cu continuare la Ciocotis. Deoarece el nu s-a mai putut duce, a venit la noi spunandu-ne ca locul sau ce si l-a rezervat in masina unui frate ni-l cedeaza unuia dintre noi care va dori sa mearga. Eu, oarecum incantat, mi-am aratat intentia de a participa la programul de adunare…

Dupa grele incercari asupra soferului, ce isi lovise masina la iesirea din parcare, ajungem si noi la Targu-Lapus. Sosise acolo si dragul meu parinte sufletesc Marian Marcus. Intreaga adunare a fost in clocot. S-a simtit din plin revarsarea Duhului Sfant peste fiinta noastra. Domnul a vorbit fiecarei inimi, si a mangaiat orice inima grea incercata. A fost o adunare plina de har, plina de lacrimi, simteai cum focul dragostei arde in privirile fiecaruia, nici un suflet nu a plecat necercetat de la acea adunare…imi este atat de dor de caldura si harul ce era odinioara in adunarile noastre, mai ales in zilele acestea cand un aer rece parca se asterne peste adunarea noastra; acea caldura ce ar fi capabila sa topeasca ghetarii multor inimi…De multe ori traiesc din amintiri, imi place sa dau timpul inapoi si sa ma opresc la acele vremuri senine,cand se umplea de indata un autobuz intreg cu tineri dornici de a merge la adunari, iar astazi de abia se mai umple o masina; sa-mi amintesc de acea dragoste fierbinte ce ne imbratisa fiinta, acea dragoste de frate capabila oricand sa urce pe altarul jertfei, sa ma opresc in mijlocul adunarilor fierbinti, de unde sa-mi astampar setea sufleteasca, si dorul ce-mi macina cumplit fiinta…Mai ales acum in aceste vremuri grele, cand dragostea celor mai multi se raceste pe zi ce trece, cand duhul formalismului ucigator pune stapanire peste noi, este bine ca totusi mai avem dulci amintiri, mai exista cararile de demult unde gandurile sa ne rataceasca. Insa ce se va intampla cu copiii nostri, cu urmasii nostri? Ce isi vor aminti ei mai cu drag? Ce isi vor aminti ei de la parintii lor care traiesc intr-un inghet duhovnicesc…

…Asa de pline de duh erau atunci adunarile! Iar la sfarsitul programului parintele Marcus face o zguduitoare chemare la legamant, la o viata noua. Parca si acuma ma vad cum ma tot foiam pe scaun negasindu-mi locul, cum inima imi batea asa de tare incat era gata sa-mi sara din piept, cum sudoarea transpiratiei imi curgea pe fata…Intreaga-mi fiinta dorea sa se ridice si sa mearga in fata spre a se preda lui Dumnezeu. Dar parca ceva ma tinea legat strans de scaun, era diavolul ce ma tinea in lanturi, ce-mi incatusase sufletul. Nu vroia sa ma lase, nu vroia sa piarda un suflet. Insa aceasta impotrivire a lui nu era la fel de puternica ca si atractia cu care ma chema Domnul. De aceea, cand am fost pe punctul de a ma ridica si a pasi in fata adunarii,a stiut el cum sa ma opreasca. Fiindca sala de adunare era prea mica pentru multimea de popor ce a luat parte, s-au asezat fratii, scaune langa scaune, nemailasand astfel culoar de trecere pentru cine dorea sa se ridice de pe locul lui. Eu sedeam inghesuit intr-un colt. Astfel, ispitit de cel rau, m-am impacat cu ideea de a sta cuminte si a nu deranja pe nimeni. La scurt timp dupa ce gandisem eu in felul acesta, parintele Marcus se opreste din chemarea la legamant, si roaga pe frati sa faca un culoar de trecere pentru cine va voi sa vina in fata, si sa-L primeasca in inima pe Domnul. Si rosteste niste cuvinte care au facut sa tasneasca lacrimi ochii mei, si m-au facut sa inteleg cat de mult ma iubeste Dumnezeu, si cat de mult doreste El sa fiu si eu salvat. A spus: “Incercati sa faceti loc pentru cine vrea sa vina in fata, pentru ca simt ca este aici un suflet care vrea nespus de mult sa vina, dar nu poate din cauza aceasta…” In clipa aceea am simtit cum aceste vorbe sunt rostite special pentru mine. Si cucerit de dragostea chemarii lui Dumnezeu am vrut sa pasesc in fata, cand cel rau m-a amagit de data aceasta cu ispita amanarii. Mi-a zis: Nu te duce tu primul! Lasa sa vezi daca se mai ridica cineva. Iar daca se va intampla asa, dute si tu! Credinta mea de copil cedase iarasi… Cand, dintr-o data, o sora se ridica si paseste in fata spre a depune sfantul legamant. Atunci mai mult ca niciodata am inteles ca acuma este clipa cand trebuie sa ma intorc si eu la Domnul. Dar diavolul nu a putut sta nepasator fata de aceasta decizie finala a mea. Si mi-a soptit sa aman momentul acesta. Sa depun sf. legamant la adunarea de la Ciocotis ce va urma dupa incheierea adunarii din Targu-Lapus. Iar eu am facut intocmai cum ma sfatuia cel rau. In loc sa ascult chemarea Tatalui, in loc sa-I raspund iubirii Sale, am preferat sa-L mai las sa astepte. Domnul Iisus m-a asteptat in momentul acela cu bratele deschise, gata sa ma primeasca pe mine fiul cel ratacitor, gata sa-mi ierte tot trecutul meu cel pacatos, gata sa ma nasca la o viata noua, si mai presus de toate sa ma stranga la Pieptul Sau cel cald de Tata. Cu siguranta Dumnezeu a ramas plangand cand a vazut ca eu resping pentru a nu stiu cata oara chemarea sfanta a mantuirii…

Dupa terminarea adunarii, pornim repede cu totii spre Ciocotis. Acolo fratii ne asteptau cu o dragoste sfanta ce li se puteau citi pe frunte si-n priviri. A urmat un program de adunare binecuvantat, deloc mai prejos ca si cel de la adunarea din care venisem. Iar la incheierea ei, parintele Marcus era desemnat din nou spre a face chemarea la legamant. Dumnezeu vorbea din nou prin glasul sau plin de putere, iar eu eram cercetat iarasi de aceleasi stari de neliniste. Din nou,satana, mi-a scos in cale fructul dulce al amanarii, iar eu gustam din el cu nesat. Eram purtat de acelasi gand de a nu ma ridica eu primul, ci numai daca se va mai gasi cineva…Dupa un scurt timp, se ridica o sora si paseste in lacrimi de cainta in fata adunarii. Doream arzator sa fac acelasi lucru. Dar in momentul acela, parca diavolul cu intreg iadul sau luptau cea mai crancena lupta pentru castigarea sufletului meu. Si atunci a venit cu cea mai grea ispita de pana acum. Oricat de hotarat eram eu spre a ma impaca cu Dumnezeu si a-mi preda viata in Mana Sa, am cazut infrant in fata celui mai perfid atac. Mi-a adus in fata diavolul atuncea tovarasiile cele rele. Toti prietenii si colegii mei cu care faceam cele mai mari destrabalari. Cu care injuram in cel mai scarbos fel posibil, cu care fumam mai mereu, cu care ma regaseam prin birturi la cate un pahar doua de bere, cei cu care infaptuiam cele mai urate fapte. Impreuna cu acestia, mi-ai scris eu cea mai urata poveste a vietii mele. Si imi soptea cel rau: Chiar vrei tu sa renunti la toate aceste placeri? Nu te gandesti ce vor zice prietenii tai cand vor afla ca te-ai pocait? Cu siguranta ca vor rade de tine! Nu, tu nu trebuie sa faci acest lucru rusinos. Nu-l asculta tu pe popa ala ce tot trambiteaza acuma ca trebuie sa te intorci la Dumnezeu doar ai tu timp mai incolo sa faci aceasta, acuma esti tanar, distreaza-te, traieste-ti viata ca toti ceilalti… Am cazut ranit, cuprins de neputinta in fata acestor cuvinte inselatoare, si l-am lasat sa ma invinga…Insa Slava vesnica Iubirii lui Dumnezeu, care a coborat dupa mine in cea mai adanca groapa de pacate, si mi-a intins mana si m-a scapat, nu a lasat sa mor acolo. El a vrut ca si eu sa devin copil al Sau, nascut din Sangele Sau si sa pot trai si eu o VIATA NOUA. Nu exista o viata mai dulce si frumoasa decat cea traita langa Domnul!!! Nu exista o iubire mai profunda decat a Dulcelui nostru Mantuitor Iisus Hristos…

Stateam cu capul aplecat, cuprins de o imensa tristete din cauza neputintei mele, inima imi plangea cele mai amare lacrimi datorita slabiciunii mele de care dadeam dovada. Intelegeam atat de bine Iubirea cu care ma cheama Dumnezeu. Caci El nu mai tine cont de pacatele mele, ca El nu ma va certa pentru toate relele infaptuite, si nu ma va pedepsi asa dupa cum bine meritam. Ca El este dispus sa stearga cu buretele Dragostei Sale tot trecutul meu urat si sa ma primeasca nu ca si rob, ci ca pe un copil al Sau. Este dispus, sa ma ridice de la starea joasa de rob pacatos in care eram, la statura de copil al Lui. Simteam cum imi sopteste vorbe de iubire: Scumpul meu catalin, oricare ti-a fost trecutul, si oricat de patat ar fi, Eu prin Harul Meu, iti pot oferi un viitor imaculat. Raspunde astazi scrisorii mele de dragoste, caci s-ar putea ca maine sa fie prea tarziu, s-ar putea la noapte sa fie rapirea. Iar daca numele tau nu va fi gasit in Cartea Vietii, focul cel vesnic va fi rasplata ta! …

Trantit la pamant de ura nemilosului tiran, tintuit sub picioarele sale, gustam din amaraciunea infrangerii; cand deodata imi ridic privirea asupra unui tablou pictat pe peretele casei de adunare, din spatele amvonului. Este icoana rugaciunii Domnului Iisus din Gradina Ghetsimanii. Si contempland-o, ma gandeam la ceea ce va urma sa sufere Domnul Iisus pentru pacatele intregii omeniri. Drumul Crucii cu al sau cumplite cazne, mi se derula acum in minte. Si cand ma gandeam ca Scumpul meu Mantuitor pe toate acestea le-a rabdat, ca o oaie fara de glas, pentru mine pacatosul, pentru salvarea mea din pacat, inima fiindu-mi cucerita de atata Dragoste a inceput sa planga…Parca auzeam Glasul Domnului care imi spunea: Uite ce am facut Eu pentru tine, tu ce esti dispus sa faci pentru Mine? Si atunci am chemat ajutorul Sau peste mine, si dintr-o data a disparut diavolul cu intreg iadul sau, intr-o clipita s-au topit acele lanturi grele cu care eram incatusat, si plin de o putere sfanta, m-am ridicat de pe scaunul meu, si am pasit in fata, plangand ca un copil. Si am depus acolo in fata fratilor si surorilor, in fata Cerului intreg, in fata Creatorului meu, cea mai zguduitoare parere de rau pentru tot trecutul meu cel pacatos, si l-am rugat pe Domnul sa ma primeasca si pe mine, cel intarziat, si cel mai pacatos; si sa ma faca si pe mine Copil al Sau, sa gust si eu din parinteasca Sa iubire. Si astfel am incheiat un legamant de iubire cu Preaiubitul Sufletului meu… Nu stiu cum as putea descrie in cuvinte ce clipe au urmat dupa aceea. Mi-e frica ca aceste cuvinte nu vor putea descrie intocmai toata maretia binecuvantarilor cu care a umplut El noua mea viata. Ele sunt prea slabe si saracacioase pentru o asa Sfanta si Mareata taina. De aceea prefer sa va indrept gandurile voastre asupra vietii ce a-ti trait-o pana acum cu El, sa va amintiti de imensa Sa Bunatate cu care v-a calauzit pasii pana in ziua de astazi, si de unde sa intelegeti fiecare, cu inima, ceea ce eu nu am putut descrie in cuvinte…

Dragii mei, cei care inca nu v-ati intors de pe drumul ratacirii, Dumnezeu asteapta indurerat sa veniti Acasa. Durerea despartirii, face sa-I rodeasca mereu lacrimi ochii Sai. El iese mereu in drum, si se uita dupa tine, crezand neincetat ca te vei intoarce de pe drumul ratacirii, iti trimete mereu scrisori de dragoste prin cate te cheama in dulcea ta Acasa. Dar fiindca te-ai cufundat in noaptea pacatelor lumii acesteia, tu nu reusesti sa-i auzi Glasul, iar scrisorile Sale raman mereu fara raspuns. El inca te mai asteapta cu Bratele deschise, inca te mai cheama pe nume, Iertarea Sa inca nu si-a inchis si cea din urma fila; inca mai poti sa vii la Domnul, inca mai este loc la cruce si pentru tine dragul meu…Cat vei mai sta in nepasare? Cat vei mai respinge inca chemarea Lui duioasa? Cat vei mai amana? Nu te temi tu oare ca va sosi clipa Judecatii de Apoi, cand nici o salvare nu se va mai putea gasi pentru tine? CE VEI FACE TU ATUNCI? Pune-ti te rog aceasta intrebare, si mediteaza profund la ea! Intoarce-te la Domnul astazi, cat inca nu e prea tarziu…

Pentru ca in incheiere se obijnuieste a se rosti cele mai frumoase cuvinte, vreau sa spun atat: “Fără Hristos am fost ca un peşte pe uscat, cu El sunt într-un ocean de dragoste.”

Cătălin

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!