Oastea Domnului

Cea dintâi şi cea mai mare poruncă

16. Străduieşte-te să poţi primi orice soli – fie buni, fie răi – care vin în casa ta, cu aceeaşi seninătate şi încredere că ei îţi aduc un bine, şi nu un rău,
ori pe o cale scurtă, ori pe una mai ocolită…
Numai fă-ţi faţă de toţi datoria pe care ţi-o porunceşte ascultarea ta de Hristos.

17. Stai neîncetat lângă Dumnezeu,
slujeşte-L pe El cu credinţă şi cu smerenie statornică
şi vei vedea cum toate lucrurile Sale îţi vor sluji ţie. Şi spre binele tău.
Şi vei fi fericit, suflete al meu, fiindcă, dacă tu faci tot ce vrea El, atunci şi El va face tot ce vei vrea tu (In 14, 13).

18. Cea dintâi şi cea mai mare poruncă, decât care nu este alta nici mai întâi şi nici mai mare, este: să iubesc pe Domnul Dumnezeul meu din toată inima mea,
din tot sufletul meu,
cu toată puterea mea
şi cu tot cugetul meu…
Apoi şi pe de-aproapele meu ca pe mine însumi (Lc 10, 27).
Să nu o pot uita asta niciodată!

19. În această poruncă, în aceste împliniri iubitoare sunt cuprinse toate poruncile, Legea şi proorocii.
Fiindcă nimic din tot ce a poruncit şi a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu, de la noi nu poate ajunge la El pe altă cale decât prin iubire.
Şi nimic din ce dorim noi de la El nu putem primi în alt fel decât tot prin ea.

20. Tot ce primim pe altă cale decât a iubirii, de la Dumnezeu sau de la oameni, nu va fi o binecuvântare adevărată pentru noi.
Căci Dumnezeu a ales acest unic mijloc sfânt, care să rămână veşnic puntea fericită dintre El şi toate făpturile Sale.
Sfinte Tată Ceresc, Te rugăm, fă această Cale tot mai liberă şi fericită între Tine şi noi.
Amin.

Poruncile iubirii / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Lasă un răspuns