Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cea mai bună dovadă a cinstei noastre sunt mâinile bătătorite

Cea mai bună dovadă a cinstei noastre sunt mâinile bătătorite

Cea mai bună dovadă a cinstei noastre sunt mâinile bătătorite

1. Sfătuiţi cu stăruinţă şi porunciţi în Numele Domnului fiecărui frate şi soră în casa căruia ar veni un aducător de învăţături străine, – să asculte porunca Domnului care zice: „Nici să nu-l primiţi în casa voastră, nici să nu-i ziceţi bun-venit…”
Ci încă din poartă, frumos, dar hotărât, să-i spuneţi: „Domnul să aibă milă de tine, du-te-n drumul tău, în casa mea nu ai loc. Pleacă şi nu mai veni.”
Atât, – şi după aceea închide uşa ta.
Şi nu vă temeţi de nimic, căci porunca de a face aşa ne-o spune Sfântul Ioan, cel care a stat cu capul pe Inima lui Iisus (II Ioan 10).
Şi Pavel, cel care a scris I Corinteni 13 şi Galateni 1, 8-9.
Şi Hristos Însuşi (Mt 24, 23-26 şi 18, 17).
În felul acesta vă veţi împlini o datorie sfântă faţă de păzirea Lucrării Domnului.

2. Din mijlocul nostru, tocmai din mijlocul nostru se vor scula oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să atragă sufletele din partea Domnului spre partea lor.
Să nu mai ţină învăţăturile Domnului, ci să le primească pe ale lor.
Să nu mai meargă în casa Domnului, ci să meargă în casa lor.
Să nu mai urmeze Oastea Domnului, ci să urmeze sectei lor…
Aveţi o sfântă datorie să-i îndepărtaţi din Lucrarea Domnului, ca să nu-i mai facă atâta rău. Căci aceştia nu se vor îndrepta niciodată.

3. Da! Acela care se preface mai smerit şi mai ascultător până îl înveţi, până îl ajuţi, până îi arăţi totul, – ca să afle bine unde pui tu cheia, spre a şti cum să-ţi vină şi să se aşeze el la masă…
da, acela care se preface că vrea să-şi vândă porţia lui de lapte, ca să-ţi cumpere cuvântul şi încrederea, – pentru că ştie el, şiretul, că ai să-i arăţi milă şi ai să-i dai tot ce-ţi cere,
– şi după ce îi vei da pâinea ta, inima ta şi dragostea ta, atunci când îi va veni lui potrivit, va şti el cum să-ţi înfigă cuţitul pe la spate, ca să pună el piciorul în altarul Domnului,
mâna lui pe toiagul sfânt
şi steagul lui pe turnul cetăţii frăţeşti.
Dumnezeu să-i plătească după cum a făcut şi după cum face.

4. Da, acela pe care l-ai strâns de pe drumuri,
l-ai spălat, l-ai hrănit şi l-ai îmbrăcat,
apoi i-ai dat un rost, ca să fie şi el un „ucenic”, cre¬zându-l om,
dar el era un demon.
Da, acela care zicea că l-a străpuns cuvântul tău: „Ce-ai făcut din inima mea?”, acela-ţi va străpunge toc¬mai el inima ta în chipul cel mai mişelesc şi cel mai murdar.
Ca să se împlinească profeţia: „Acela care întinde cu Mine în blid, acela Mă va vinde”…
Şi acela care mănâncă din pâinea mea ridică împotriva mea călcâiul său…
Vai, ce cumplit adevăr este acesta!…

5. – Atunci ce să facem, Doamne, – să nu mai primim pe nimeni, să nu mai miluim pe nimeni, să nu ne mai încredem în nimeni?
– Nu!… Ci să primiţi, să hrăniţi, să miluiţi, – dar fiţi totdeauna cu cea mai mare grijă la acela care vă cere mai milog şi se preface mai prieten şi vrea să ştie mai multe de la voi.
Acela mai totdeauna este un drac, – sau poate fi.
Să-l îndepărtaţi înainte de a vă îndepărta el pe voi de adunarea voastră. Şi adunarea voastră, de Hristos.

6. După plecarea unui învăţător sfânt, de o mie de ori să fiţi mai cu grijă în ţinerea învăţăturilor pe care vi le-a spus el.
Până ce l-aţi avut între voi, dacă v-aţi ţinut de învăţătura lui cu două mâini, după plecarea lui ţineţi-vă cu zece.
7. Până ce era bunul învăţător cu voi, dacă toată răspunderea aţi lăsat-o întreagă asupra lui singur, – după plecarea lui luaţi-vi-o fiecare ca şi cum aţi fi o părticică din el şi toţi împreună el întreg.
Şi dacă până ce era el cu voi ţineaţi învăţăturile cu o inimă slabă, după plecarea lui ţineţi-le cu şapte inimi puternice.
Căci numai atunci vânturile nu vă vor putea smulge.
Şi lupii nu vă vor putea nimici.
Şi iudele nu vă vor putea împrăştia.

8. Binecuvântate sunt şi binecuvântate să fie mâi¬nile bătătorite de munca cinstită şi de ostenelile iubitoare,
mâinile crăpate de sapă şi ger în slujba dragostei de familie, de semeni şi de Dumnezeu.
Dacă picioarele celor ce vestesc pacea sunt atât de frumoase, cum scrie Cuvântul Sfânt, – cât de frumoase trebuie să fie mâinile care lucrează în slujba ei!
Nimic nu poate dovedi mai bine cinstea unui apos¬tol al lui Hristos ca mâinile lui bătătorite lucrând pentru Domnul, pentru fraţi şi pentru trebuinţele alor săi.
Sfântul Pavel spune: „Ştiţi că mâinile acestea au muncit pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine…
Ce mâini sfinte erau acestea!…

9. Când un învinuitor i-a zis odată aspru unui frate cinstit:
– Voi nu munciţi nimic, toată ziua staţi numai să vă rugaţi, mâncaţi pâinea de pomană!…
Atunci fratele i-a arătat palmele lui bătătorite şi crăpate şi i-a zis, privindu-l în ochi:
– Iată, domnule, mâinile acestea!… Spune dumneata, astea sunt mâini de om care numai stă şi se roagă?
Învinuitorul a privit oarecum încurcat şi zise:
– Ei, poate dumneata nu, dar pe ceilalţi îi înveţi aşa.
– Păi dacă eu muncesc, cum să-i învăţ pe alţii să facă altfel? Pe noi Hristos ne-a învăţat să ne câştigăm pâinea noastră cu sudoarea frunţii noastre, nu cu sudoarea frunţii altora. Şi să ştii că noi toţi avem astfel de mâini.
Fireşte că n-a mai putut spune nici un singur cuvânt.
Cea mai bună dovadă a cinstei noastre sunt mâinile bătătorite.

cap. 7. PĂZIREA LUCRĂRII DOMNULUI

Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!