1 – Omul are multe nevoi urgente, are mai ales nevoie de trei condiții. De pâine, de carte și de Dumnezeu.
Pâinea îi este necesară de la nașterea lui. Cartea îi este necesară îndată după aceea. Dar Dumnezeu îi este necesar totdeauna.
2 – Marea mulțime a oamenilor unui popor sunt lipsiți în același timp de toate aceste trei urgențe: de Pâine, de Carte și de Dumnezeu.
3 – Omenirea aceasta lipsită a avut și mai are încă mulți binefăcători care s-au străduit și se străduiesc să le dea oamenilor lipsiți pâinea trupească, să le dea cartea minții. Dar oameni care să li-L dea pe Hristos – sunt prea puțini.
4 – Pâinea este de cea mai urgentă nevoie tuturor căci fără ea mor trupește. Cartea este și ea necesară sufletului căci fără ea pier și rătăcesc în beznă. Dar Hristos este de cea mai urgentă nevoie tuturor fiindcă fără El nici pâinea nici cartea nu folosesc prea mult.
5 – Hristos ne poate da și pâinea și cartea, dacă Îl căutăm pe El întâi. Dar nici pâinea nici cartea nu ni-L poate da totdeauna pe Hristos.
6 – Iată toți cei care L-au căutat și L-au aflat cu adevărat pe Dumnezeu, nu duc lipsă nici de pâine și nici de carte. Hristos le-a dat împreună cu El și acestea, dar spre binecuvântare nu spre osândă.
7 – Iată însă că cei care au căutat numai pâinea, ori numai cartea și nu pe Hristos, cu cât le-au aflat pe acestea mai mari și mai moi, cu atâta s-au depărtat de calea mântuirii, uscându-și cu atât mai mult sufletul cu cât își îngrașă tot mai mult trupul.
8 – Nici un om nu-i chiar fără nici un dar, fără nici un talent. Unii și l-au descoperit și îl folosesc lucrând cu el frumos spre slava lui Dumnezeu și binele semenilor lor.
9 – Alții nu și l-au descoperit încă. Au în mână o unealtă dar stau fără lucru pentru că nu știu că o au și că pot lucra frumos cu ea.
10 – Lucrul este mult, oameni nevoiași sunt mulți și nevoia de lucrători este mare. Nu stați fără lucru! Uitați-vă la mâinile voastre ce unealtă v-a pus în ele Dumnezeu. Puteți da oamenilor bucățica unei pâinișoare, ori lumina unei cărți? – nu stați fără lucru, dați-le!
11 – Dar poate pâine n-ai să dai, carte nu știi să dai, – dar nici pe Hristos nu-L poți da, dacă L-ai aflat și Îl ai pe El?
12 – Pâine poate n-ai totdeauna, carte la fel, – dar dacă spui că Îl cunoști pe Dumnezeu și L-ai primit pe Hristos – atunci din El ai de-ajuns și nu-ți scade oricât dai și ori la câți ai împărți. Pâinea îți scade, de carte poate nu-i nevoie, dar Hristos nu scade și El lipsește tuturor.
13 – Ispititorul ne va pune și el multe piedici și ne va strica multe planuri bune, dar datoria noastră este să nu obosim și să nu deznădăjduim în facerea binelui pe care îl știm și îl putem.
14 – Fiecare om are o nevoie specifică a sa și fiecare suflet poate avea o altă fire și o altă condișie decât altul. Dar nevoia de Hristos o au la fel cu toții – și Hristos are pentru fiecare suflet exact ceea ce îi lipsește lui, numai dacă noi știm să le înfățișăm ceea ce ei simt că au nevoie de la Hristos.
15 – Cea dintâi și cea mai mare nevoie de la Hristos ce o are fiecare suflet este nașterea din nou. Nici pâinea, nici cartea, nici sănătatea, nici libertatea, nici familia nu sunt atât de necesare ca nașterea din nou, adică primirea lui Hristos și trăirea în El.
Toate celelalte zerouri capătă valoare numai atunci când acest 1 – Hristos – este pus în fruntea lor.
16 – Biblia, Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, poezia și cântarea Domnului sunt mijloacele totdeauna la îndemîna fiecărui credincios, cu care Îl poate duce pe Hristos la oameni și pe oameni la Hristos.
17 – Un verset din Evanghelie, o cântare sau o poezie nu-i greu să ni le strângem fiecare din noi și să le avem la îndemînă de fiecare dată când vedem un om fără de Hristos – și Duhul ne îndeamnă spre el.
18 – Când vine la noi vecina ori vecinul și are nevoie de o pâine, de un ban ori de vreo unealtă și se grăbește să ți le ceară și te grăbești să i le dai, grăbește-te mai întâi să I-l dai pe Hristos de care el poate fără să știe are și mai multă nevoie.
19 – Când te grăbești pe drum și întâlnești pe cineva ca să schimbi două vorbe tu cu el ori el cu tine, nu pleca tu ori nu-l lăsa pe el să plece, înainte de a-i spune cald, blând, înțelept și clar despre graba și nevoia cea mai mare pe care o avem cu toții după Hristos.
20 – Înainte de a te grăbi la tren, grăbește-te la Hristos. Înainte de a te grăbi la muncă, la odihnă, grăbește-te la Hristos. Înainte de orice grabă, grăbește-te la Hristos și înainte de orice trebuință, câștigă-L pe El.
Doamne Iisuse grăbește-ne spre Tine pe toți – și grăbește și Tu spre noi spre fiecare. Căci oricâte nevoi am avea cu toții, cea mai urgentă o avem de Tine, fiecare. Amin.
Traian Dorz, din “Semănaţi Cuvântul Sfânt”
