(1 Tec. 5, 12)
Cât de multă recunoștință suntem noi datori celor care se ostenesc în slujba sfântă a Evangheliei și care sunt puși de Domnul în slujba noastră!…
Ei sunt robii noștri în Hristos… Celor care priveghează și se roagă lucrând și jertfindu-se pentru creșterea și cârmuirea noastră — noi Ie datorăm o mare prețuire. Cât de mult ar trebui să ne rugăm pentru ei și prin purtarea noastră să nu-i facem să facă slujba aceasta suspinând — ci cu bucurie.
Iisuse, Domnul și Dumnezeul nostru, Te rugăm ca pe toți cei ce se ostenesc între noi, tu să ne ajuți să-i privim totdeauna bine și nu rău. Și pentrucă Tu i-ai pus să ne cârmuiască și să ne sfătuiască fă-ne să le fim supuși și ascultători în dragoste, pentruca prin purtarea noastră să ușurăm, nu să îngreuiem slujba lor.. Și astfel ei să poată face slujba aceasta pe care le-ai încredințat-o Tu cu bucurie, nu suspinând, căci aceasta nu ne-ar fi de niciun folos.
Fă-ne să fim recunoscători. (Colos. 3, 15).
Sursa: Calendarul foii Isus Biruitorul pe anul de la Domnul 1948, întocmit de Tit I. Trifa și Traian Dorz
