Unul din cei doi, care auziserã cuvintele lui Ioan şi merseserã dupã Iisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
Fericiţi cei care merg dupã Hristos pe pãmânt, cãci în curând pe urmele Lui vor ajunge unde locuieşte El, adicã în fericirea şi lumina Lui veşnicã.
Fericiţi cei doi care stau împreunã, dacã merg împreunã, cu Hristos.
Fericiţi sunt cei doi care însoţindu-se pe pãmânt merg împreunã şi dupã Hristos.
Nu-i bucurie mai mare când cei doi soţi merg împreunã dupã Domnul.
Cum nici durere mai mare nu-i ca atunci când unul merge dupã pãcate. Sau amândoi.
Dragul meu, roagã-te mereu pentru soţul tãu ca şi el, sau ea, sã vinã împreunã cu tine pe urmele lui Hristos, sau tu cu el.
Iar dacã totuşi, pânã la sfârşit, celãlalt nu vrea, cu toate cã tu ţi-ai fãcut toatã datoria de a-l chema şi de a stãrui de el, atunci tu nu vei mai avea ce sã-i mai faci. Însã vei avea sufletul dezvinovãţit.
Între cei mulţi şi binecuvântaţi care au mers dupã Iisus, avem li noi doi. Înaintaşii noştri…
Ei, cei dintâi dintre noi, au fost şi chemaţi Acasã ei cei dintâi.
Ei au mers şi cel mai frumos şi au ajuns şi cei mai dintâi, dintre noi, Acasã la Domnul.
Ei care L-au cunoscut mai curând, şi Iosif şi Ioan, ei L-au vestit mai puternic şi mai dulce pe Iisus Cel Rãstignit şi Biruitor în Lucrarea Sa, ei s-au luat cei dintâi dupã Iisus şi au ajuns cei mai curând la El.
De acum ei sunt la El şi vor rãmâne în fericirea Lui veşnicã, fiindcã nici pe pãmânt n-au avut alt gând şi n-au cãutat altceva decât pe Iisus.
Fii fericit preaiubit pãrinte Iosif, fii fericit frate Ioan, şi fiţi fericiţi toţi preaiubiţii noştri cei duşi la Iisus, lângã Domnul pe care L-aţi slujit şi iubit mai presus de orice pe pãmânt. Veţi fi rãsplãtiţi la El de toate suferinţele pe care le-aţi îndurat pe pãmânt… De toatã nedreptatea şi rãul care vi s-au fãcut…
De toatã dragostea pe care a-ţi aprins-o şi în alţii pentru Hristos.
Prin harul şi ajutorul Sãu sfânt nãdãjduim cã şi noi, cei care încã mai luptãm şi mai suferim semãnând cu lacrimi pe pãmânt, vom ajunge în curând la El şi lângã voi, pentru a ne revedea şi a ne bucura iarãşi împreunã, nemaidespãrţiţi pe totdeauna.
Fraţii noştri iubiţi, care doriţi sã ajungeţi lângã ei, sfârşiţi ca şi ei în aceeaşi Lucrare, în acelaşi fel pânã la moarte, lupta sfântã.
Cãci în felul acesta veţi ajunge la aceeaşi bucurie şi odihnã în cer.
Îţi mulţumim Doamne Iisuse, cãci ne-ai dãruit bucuria şi harul sã avem astfel de pãrinţi şi înaintaşi, cu cuvânt cald şi cu trãire sfântã, care ne-au adus la Tine şi care au venit apoi şi ei Sus la Tine.
Te rugãm sã le dãruieşti rãsplata şi fericirea veşnicã, pentru toate nedreptãţile şi jertfele îndurate, în viaţa lor pe pãmânt.
Dãruieşte-ne şi nouã putere sã privim la felul lor de vieţuire şi sã le urmãm credinţa (Evrei 13, 7), ca sã ajungem la sfârşit şi noi lîngã Tine şi lângã ei. Amin.
Traian Dorz, din „Hristos – Dumnezeul nostru” – Meditaţii după Evanghelia după Ioan
