Către un predicator-după cuvântarea lui despre vindecarea orbului din naştere a venit o fată.
Ea se plângea lui, că nu i se deschid ochii cei sufleteşti, niciodată încă nu i s’a Intâmplat, ca să vadă, să simtă, cum i-se descopere ei Dumnezeu în lumina Sa aşa, cum i S-a descoperit orbului.
Predicatorul a condus-o în grădină şi i-a arătat un brad verde precum şi alţi copaci ce începeau să înverzească.
Uite, a zis el, aceştia erau goi, ca un lemn uscat, şi iată au înviat.
Dar bradul? Şi el asemenea şi-a schimbat hainele sale. Numai – când şi cum? Câte puţin şi în linişte.
Asupra orbului, Dumnezeu a săvârşit o minune. El i-a vindecat şi ochii lui trupeşti şi sufletul lui orb deodată.
Dar este şi o cale de vindecare a sufletelor oarbe şi moarte – în păcate. Încetișor, în linişte, ele pot să se înnoiască, să-şi adune putere пouă, – încetișor să-şi schimbe – ca bradul – hainele sale.
Dar cercetați-vă. Se săvârșește oare în linişte această înnoire a sufletului, vedeţi voi mai bine astăzi-decât ieri, şi mâine-decât azi?
Dacă această înnoire şi creştere a duhului merge măcar, şi încetişor, apol vă aflați – pe drumul mântuirii. –
Dacă nu, apoi căutați pe Făcătorul de minuni – vindecătorul. Atunci, poate că pentru sufletul nostru e necesară o înfrângere – rugați-vă Domnului, ca să vă abată pe voi dela acea cale, pe care voi rătăciți orbeşte – spre pierzare. Felurite sunt căile, prin cari El poate să vă aducă la Sine. Dacă va fi fierbinte rugăciunea voastră, apoi poate şi în minune se va arăta El vouă, – îndată va curăți ochii voştri, ca la orbul cel din naştere. Stăruiți mai des să vă aflați pe calea Lui, şi să mergeţi pe ea, pe urmele Lui.
Şi care este această cale şi unde este ea? În Biserică, lângă Evanghelie, lângă faptele cele bune, cu oamenii cel buni. Pretutindenea unde suflă Duhul Lul.
Din ruseşte, Păr. Vladimir Popovici.
Sursa: Oastea Domnului, supliment la Isus Biruitorul, anul II, nr. 21, 17 mai 1936
