1. Tu eşti Cel care îmi ceri şi îmi dai totul.
Fără puternica Ta credinţă, eu sunt un neputincios.
2. Iubirea Ta îmi cere mereu să duc o mare luptă, atât în lăuntrul meu, cât şi afară.
3. Ştiu bine că acela care porneşte o luptă trebuie să aibă, încă mai dinainte de a o porni, o neclintită încredere în biruinţă.
4. Şi, tot timpul luptei sale, să nu se îndoiască deloc şi întru nimic în inima sa de sfârşitul biruitor al luptelor sale.
5. Altfel, în chiar clipa îndoielii, mâna slăbeşte, piciorul tremură, inima se prăbuşeşte şi totul e pierdut.
6. Ştiu bine că acela care porneşte spre Canaan trebuie să aibă o puternică încredinţare, chiar înainte de primul pas, că îl va ajunge cu bine.
7. Mergând cu sufletul şi cu ochii aţintiţi acolo, va trece prin orice ape ca pe uscat, va străbate orice pustiu prefăcându-l în izvoare, va avea, pe orice întuneric, înaintea sa, un stâlp de foc şi va dărâma, până la urmă, orice ziduri întărite, biruind pe orice împotrivitor.
8. Ştiu bine că acela care vrea să sfărâme o stâncă trebuie să muncească, încă de la prima izbitură, cu o fericită încredere în izbânda ultimă.
9. Credinţa întăreşte braţul, reînnoieşte efortul, menţine puterea.
10. În momentul pierderii credinţei, vrăjmaşul se ridică, apele cresc, piatra se întăreşte şi împotrivirea învinge.
Fă să nu-mi pierd niciodată credinţa în iubire!
11. Având credinţa în Tine, voi lupta fericit şi voi muri fericit. Prin credinţa în Tine, tot ce nu-mi reuşeşte astăzi, sigur îmi va reuşi mâine. Sau, în orice caz, într-un mâine.
12. Tot ce nu pot atinge acum, credinţa în Tine mă asigură că voi atinge în curând. Sau, în orice caz, că voi atinge cândva, odată, sigur!
13. Tot ce nu-mi reuşeşte în felul cum aş vrea acum, credinţa în Tine îmi dă încredinţarea că voi reuşi în alt fel. Dar că sigur voi reuşi!
14. Când ţinta mea este sfântă şi umbletul meu este curat – poate să fie ea cât de înaltă şi pot fi aripile mele cât de slabe sau picioarele mele cât de încete – minunea se va împlini!
15. Voi ajunge, cu siguranţă! Chiar dacă acum zbor numai cu o singură aripă. Dumnezeu şi iubirea mi-o vor întări şi pe cealaltă.
16. Şi ce minunat va fi când această aripă cu puterile ei reînnoite prin Duhul Vieţii o va ajuta şi pe cealaltă, poate prea obosită de efortul făcut înainte, de luptele începutului. Devenind ea mai tare. Şi în viitor, ca uneori în trecut.
Dumnezeul meu, întăreşte-mi-o!
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
