Cel ce-a căutat, Iisuse, vreodată Adevărul
şi-a vrut cu dor şi sete să-l adâncească-n sine
nu va uita ce spune Cuvântul Sfânt şi harul –
că nicăieri altunde el nu-i, decât în Tine.
Cel ce-a căutat iubirea cu-adevărat curată
şi-a vrut să-i ardă-n suflet trăirile-i divine,
de soare şi de lacrimi, nu va uita vreodată,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.
Cel ce-a căutat puterea de-a suferi durere,
de-a împlini dreptatea, de-a năzui spre bine
la Tine o să vină şi Ţie Ţi-o va cere,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.
Cel ce-a căutat odihna talazurilor sale
şi pacea conştiinţei şi-a luptelor din sine
va şti că nu-i alt mijloc şi nu-i o altă cale,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.
Cel ce-a căutat iertarea păcatelor amare
şi-a mântuirii dulce răsplată care vine
va şti, o, Dumnezeul şi Domnul meu cel mare,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.
Dar şi acela care n-a vrut să Te cunoască
amar va şti odată, cu veşnice suspine,
că unica salvare, ce n-a vrut s-o primească,
nu va fi-n veci niciunde, c-a fost numai în Tine.
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
