Cel întâi născut dintre morţi

Sufletul este ca un chiriaş vremelnic în lumea asta, ca un musafir al trupului nostru. Orice stare a lui pe pământ este foarte nesigură şi în orice clipă îi poate veni solia plecării acasă, în viaţa cealaltă, în domiciliul său adevărat şi etern.

Singur sufletul ţine viaţa în trupul nostru .

Câtă vreme sufletul este în noi, atâta vreme trăim, creăm, cugetăm, vieţuim şi cu trupul. Îndată ce sufletul pleacă din trup, ceea ce mai rămâne din el este doar un hoit care peste câteva clipe începe să se strice, să putrezească, să miroase, încât nu mai poţi să stai lângă el.

Tot ceea ce este atrăgător şi drag în fiinţa omului este al sufletului şi pentru suflet. Îndată ce sufletul pleacă din trup, oricât ţi-a fost cândva de drag, acest trup te înfioară şi nu mai doreşti să te apropii de el.

De altfel, orice apropiere de un trup mort nu numai că respinge, dar devine cu totul nefirească, necurată, nedorită.

Numai respectul faţă de morţii sfinţi este mai mare decât toate aceste gânduri omeneşti şi fireşti.

Pe aceşti morţi sfinţi, din pricina comorii cereşti pe care au purtat-o în aceste case de lut, trebuie să-i atingem totdeauna cu evlavie.

Fiindcă un conţinut sfânt a sfinţit şi vasul în care a fost ţinut.

Dar chiar trupul nostru este nemuritor, fiindcă nimic nu se pierde.

Când suntem puşi în pământ, noi nu suntem înmormântaţi pe totdeauna, ci suntem doar semănaţi pentru o vreme, după cum este scris: Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire… este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc (I Cor. 15, 40-44).

Învie acelaşi trup, nu altul, dar sub o altă formă. Ca grăuntele de grâu: când este semănat are o formă, când iese şi învie are o altă formă, dar nu-i altul, ci este acelaşi.

O, de am trăi în aşa fel, încât la învierea din morţi să avem parte de lumina şi de soarta celor buni şi vrednici!

Domnul şi Dumnezeu nostru, Te rugăm, dăruieşte-ne o fiinţă sufletească sfântă şi curată, care să sfinţească şi trupul nostru, pentru ca la învierea vieţii veşnice să avem parte de lumina Ta.

Amin.

Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.