Vorbirea fratelui Vasile Câmpean (Ogruţan)
de la adunarea din a treia seară de priveghere a fratelui Popa Petru
[Vreau să spun câtva lucruri] înainte de a începe din Cuvântul Domnului.
Miercuri mă găseam la Cluj. Mă sculasem de dimineaţă, mă pregătisem de-un drum, dar fără să ştiu unde. Eram îndemnat să iau o Biblie nouă, pe care n-am deschis-o niciodată. Am pus-o în buzunar. M-am pregătit… Dar unde mă duc? Nu ştiu! De ce-i asta? Nu ştiu!
Am pregătit… să plec la ţară. Am ieşit din bloc afară şi m-am dus o sută de metri pe drum. Mă-ntâlnesc cu un cunoscut şi mă-ntrebă:
– Unde te duci?
– Mă duc acasă la ţară.
– Da’ de ce chiar astăzi? Nu poţi să stai până mâine?
– Da’ de ce să stau până mâine?
– D’apoi, să stai până mâine. Eu te-ndemn, du-te înapoi şi stai până mâine.
Mă uit la el… Nu era frate credincios; era un cunoscut. Zic:
– Bine, dragă. Uite, te-ascult, mă-ntorc înapoi.
M-am întors înapoi. Am intrat în casă, am pus bagajele jos. Am intrat în cameră, am luat Cuvântul Domnului şi am început să citesc. „Doamne, ce vrei cu mine? De ce m-ai întors înapoi? Care-i situaţia? Nu ştiu…”
Am stat şi am citit până pe la ora trei. De ce stau aici? Nu ştiu! Am ieşit afară, fără să-mi dau seama. M-am dus până într-un loc şi m-am întâlnit cu un frate şi o soră. Mi-au zis:
– Ştii ceva?
– Ce să ştiu?…
– Nu te duci la înmormântare?
– Unde la înmormântare?
– Nu ştii nimic?
– Nu ştiu nimic.
– Fratele Popa Petru de la Săucani a încetat din viaţă. Te duci la înmormântare…
– Vai, Doamne! De-aceea m-ai pregătit? De-aceea nu ştiam încotro s-o dau?
M-am întors înapoi şi I-am mulţumit Domnului. M-am pregătit… şi-I mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns aici.
Aceasta am vrut să v-o fac ca o mărturisire, că prin aşa ceva am trecut.
Şi-acum, în cinstea şi meritul fratelui, vreau să încep cu câteva cuvinte din Cuvântul Domnului. Cel mai scump cuvânt ce i se potriveşte acuma este cuvântul pe care îl spune Sfântul Apostol Pavel aşa: „Pentru mine, a trăi este Hristos, iar a muri, un câştig”.
Pentru Fratele Petre, viaţa s-a sfârşit – aşa cum toţi cunoaştem – în lupta binecuvântată, condus de Domnul Iisus, biruit de Domnul Iisus şi purtat de Domnul Iisus. Acum a ajuns la capăt, la biruinţă sfântă, aşa cum spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Pentru mine, a trăi este Hristos, iar a muri, un câştig”. A ajuns la cel mai mare câştig din viaţă. Nu este important cum; nu este important în ce fel. Dumnezeu ştie. De-aceea, pentru că noi suntem oameni, suntem opriţi de Cuvântul lui Dumnezeu, să nu judecăm nimic înainte de vreme. Să lăsăm totul în mâna lui Dumnezeu, că El ştie cum.
Dar ce-am vrea să spunem şi ce ne doare, şi ce simţim? Poate că era timpul ca unul din Lucrare să se ducă înaintea lui Dumnezeu, să ducă vestea mai clară despre Lucrare; dar nu chiar fratele Popa Petru. Nu chiar dintre fraţii cei mai aleşi. Dar dacă Dumnezeu a aflat cu cale să-I ducă o solie înaintea Lui unul care merita, unul care era pregătit de aşa ceva… Dumnezeu aşteaptă oameni pregătiţi să-I ducă o veste, oameni destoinici, oameni de la care să o poată primi aşa cum este ea, curată.
Noi credem că fratele va duce vestea bună despre Lucrare, va duce vestea despre lupta minunată şi sfântă a Lucrării, despre marile biruinţe pe care ni le-a trimis Domnul în ea.
Noi credem că fratele s-a dus senin şi plin de bucurie. Dacă noi astăzi vărsăm o lacrimă aci la sicriul lui, dacă ne năpădeşte un plâns, nu este de durere, ci din marea bucurie. (Fiindcă nu sunt numai lacrimi de durere; sunt şi lacrimi de bucurie; sunt şi lacrimi de pocăinţă; sunt şi lacrimi binecuvântate, nu numai blestemate.)
De aceea, frate Popa Petru, am venit fiecare aci să aducem o lacrimă de bucurie, care să te însoţească până-n faţa lui Dumnezeu, fiindcă lacrimile noastre s-au împletite de mult laolaltă. Lacrimile noastre de mult s-au făcut flori frumoase. Fiindcă-n locurile unde a fost greul luptei, te-ai prezentat cu atâta bucurie, oriunde. Fiindcă ai fost un luptător plin de putere, plin de dumnezeire, care ne-ai adus atâtea veşti bune, ne-ai dat atâtea îndemnuri minunate! Dumnezeu să-ţi răsplătească, frate! Dumnezeu să te primească, frate, acolo unde mergi! Noi nu-ţi putem da altceva, decât o lacrimă de bucurie, care să te-nsoţească pe drumul minunat şi sfânt pe care te-a chemat Domnul.
Ştim că va fi lipsă de tine. Ştim că vom simţi marea durere. Ştim că vom simţi de multe ori lipsa cuvintelor tale blânde, mustrătoare, dar dulci, pentru care-I mulţumim lui Dumnezeu că ţi le-a dat. Şi-acum când ţi-ai sfârşit călătoria, noi am venit aici să te petrecem spre braţele scumpe şi sfinte care te-aşteaptă dincolo, despre care ai vorbit cu-atâta dulceaţă, cu-atâta foc şi cu-atâta iubire, încât ne-ai alinat de-atâtea ori durerile, lacrimile, zbuciumul şi lupta grea în care ne aflam. Îţi mulţumim şi te fericim şi te felicităm. Şi aşteptăm să venim şi noi cu bucurie, în clipa când vom fi chemaţi, aşa cum ai sfârşit şi frăţia ta.
Dumnezeu să ne-ajute, fraţilor, ca fiecare să putem sfârşi aşa cum a sfârşit fratele, în muncă. Dar nu numai în munca fizică, ci în munca duhovnicească şi sfântă.
Veneam cu maşina şi cineva, o femeie, spunea: „Mie mi‑a lucrat, mi-a făcut ceva; dar nu mi-a făcut numai cu mâna, ci şi cu sufletul mi-a făcut”. Pe unde a ajuns, el a lucrat în tot chipul şi-n tot felul, fiindcă a fost încredinţat de Dumnezeu şi-ncununat de Dumnezeu, aşa cum am văzut.
Noi dorim din toată inima să aibă fericirea binecuvântată de Dumnezeu. Şi chiar dacă a greşit ceva, noi îl vom ruga pe Dumnezeu să-l ierte şi să-l primească. Îl rugăm şi-acuma şi-L vom ruga, neuitându-l niciodată.
Rămâi, frate Popa Petru, în inimile noastre neuitat niciodată. O să mai scoţi lacrimi din ochii noştri chiar dacă vei pleca. Că aşa ai trăit între noi şi aşa te-ai luptat, încât să nu te uităm nici după moarte. Îţi mulţumim! Dumnezeu să te binecuvânteze! Dumnezeu să te primească! Dumnezeu să te aşeze în rândurile celor care sunt iubiţi de El şi unde meriţi!
Şi-acum, frate Popa Petru, te duci Acolo… Spune-I Domnului că lupta noastră-i grea, dar nu suntem biruiţi. Spune-I, frate Popa Petru, că suntem trântiţi, dar nu omorâţi. Suntem de multe ori trudiţi, dar nu obosiţi. Spune-I ce ai văzut la noi. Roagă-L să ne trimită ajutoare. Roagă-L să ne ierte de slăbiciuni. Tu ştii totul, că ai umblat printre noi şi ne cunoşti pe toţi! Cu-aceasta, noi îţi spunem să te rogi pentru noi acolo, să ne trimită o mână de mângâiere la fiecare şi o binecuvântare în lupta-n care ne găsim.
Cu-aceasta, te lăsăm… Te binecuvântăm! Dumnezeu să te primească, să te ierte, şi să te binecuvânteze Acolo, când vei ajunge.
Slăvit să fie Domnul!
„Frate de aur şi de miere sfântă”
– Popa Petru de la Săucani – vol. 1
Lucrare alcătuită de Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
