11. Puterea prin smerenie,
şi măreţia prin ascultare,
şi simplitatea prin iubire,
– aceasta este calea lucrării lui Dumnezeu cea tainică şi sfântă.
În felul aceasta au apărut toţi trimişii lui Dumnezeu şi aşa vor fi până la sfârşit.
Tatăl a trimis un Miel şi un Rob.
Fiul a trimis nişte miei şi nişte robi (Luca 10, 3).
12. Cine are între semenii şi fraţii săi colţi, gheare şi copite,
acela nu este un miel, ci o fiară.
Cine este dezbinat, nesupus şi neascultător în Lucrarea lui Dumnezeu,
acela nu este un rob, ci un vrăjmaş şi un potrivnic.
Aceştia nu sunt ai lui Hristos, ci ai lui mamona.
13. Fiecare trimis al Domnului are un duh al său
şi fiecare lucrare are un duh al ei.
Datoria noastră este să cercetăm duhurile dacă sunt de la Dumnezeu sau nu.
Căci sunt atâtea duhuri care vin în Numele Său, dar nu sunt ale Lui (I Ioan 4, 1-3).
14. Duhul lui Dumnezeu are ca semn smerenia, răbdarea şi roadele dulci ale trăirii înfrânate, nepre¬făcute,
seriozitatea fără mândrie,
bunătatea fără laudă,
iubirea fără necurăţie,
modestia fără zgârcenie,
căldura fără dogoare.
15. Fiu adevărat al lui Dumnezeu este numai acela peste care vezi Duhul nu numai pogorându-Se, ci şi oprindu-Se asupra lui.
Adică acela care, dacă s-a născut din nou, apoi şi trăieşte ca un om nou.
Dacă a venit la Dumnezeu, apoi şi rămâne în Dumnezeu.
Dacă a început o viaţă nouă duhovnicească, apoi o şi duce cu statornicie rodnică până la sfârşit.
16. Botezul cu Duhul Sfânt nu este lucrarea vreunui om,
nici a vreunui cult,
nici a vreunei stăruinţe şi frământări nervoase,
ci botezul cu Duhul Sfânt este numai revărsarea darului ceresc, cu care Domnul Iisus îi împărtăşeşte pe cei ce împlinesc faţă de El cele trei condiţii pe care El le-a împlinit faţă de Tatăl Ceresc şi anume:
biruinţa în contra păcatului şi a diavolului,
jertfa şi jertfirea în lucrarea mântuirii Sale
şi sfinţirea în lucrarea ascultării de toată voia Sa.
Fără aceste trei condiţii nimeni n-a primit niciodată botezul cu Duhul Sfânt.
Iar dovada lui sunt roadele Duhului (Gal. 5, 22).
17. Oricine nu-şi dă toate silinţele să unească cu credinţa sa fapta, apoi cunoştinţa şi înfrânarea,
răbdarea şi evlavia,
dragostea de fraţi şi iubirea de oameni,
– acela, oricâte stăruinţe ar depune pentru a primi botezul Duhului Sfânt, ar fi în zadar.
Cine nu le are pe acestea din belşug în el este un orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate (II Petru 1, 5-9).
De acest om, plinătatea Duhului Sfânt va fi totdeauna departe.
Iar dacă totuşi el are un duh, nu este cel Sfânt.
18. Să nu se înşele nimeni în privinţa aceasta, fiindcă duhul mincinos mai ales aici lucrează cu foarte mare vicleşug, făcându-i pe mulţi să creadă că harul botezului cu Duhul Sfânt se poate dobândi şi fără biruinţa asupra păcatului, fără jertfa vieţii şi fără sfinţirea ascultării depline.
Aceasta este cu neputinţă astfel.
19. Mulţi stăruie pentru dobândirea botezului cu Duhul Sfânt nu pentru a-L sluji pe Dumnezeu cu o via¬ţă mai predată Lui,
cu o jertfă mai deplină
şi cu o ascultare mai sfântă,
ci pentru a se mai mândri şi cu aceasta şi a se lăuda pe ei înşişi faţă de alţii.
Unor astfel de îngâmfaţi, duhul mincinos le dă falsul „botez” al său, prefăcut şi amăgitor, spre pierzarea lor (II Tes. 2, 9-12).
20. Fraţilor şi surorilor, rugaţi-vă Domnului să vă ajute să umblaţi în smerenie după virtuţile Mântuitorului,
pentru ca El să vă dea botezul cu Duhul Sfânt (Luca 3, 16).
Şi să vă ferească de umblarea îngâmfării, ca să nu cădeţi în mrejele duhului mincinos,
fiindcă cei ce cad în ele adesea nu mai scapă niciodată.
Traian Dorz, din “Piatra Scumpã”
