Pe lângă locurile sfinte, din Nazaret, ori Betleem,
Ori Ghetsimani, ori Golgota
– noi şi-ale noastre le avem.
Avem şi noi atâtea locuri
în care s-au născut profeţi,
Eroi şi jertfe, şi morminte
cu nume de un veşnic preţ.
(…)
Veniţi să le-adâncim avutul, pătrunşi de-al lui divin fior,
Că cei ce-şi pot uita Trecutul
nu pot avea nici Viitor.
(Traian Dorz – Locurile noastre sfinte)
„În casa aceasta s-a născut. Chiar în casa aceasta. Aşa era şi atunci.(…) Pentru că pe măsură ce se răspândeşte Lucrarea minunată pe care a făcut-o Dumnezeu, prin acest minunat om care s-a născut aici, pe măsura aceasta creşte şi recunoştinţa noastră şi preţuirea noastră pentru un profet al lui Dumnezeu atât de mare care s-a născut în neamul nostru şi chiar în zilele vieţii noastre. (…)
Când el avea 7 ani, aici, în curtea aceasta, s-a întâmplat că un tăuraş a împuns-o pe mama Părintelui Iosif. Şi ea, din accidentul acesta nenorocit, după câteva zile a murit. Înainte de moarte însă ea a luat Psaltirea ei şi i-a dat-o copilului ei, Iosif, cel care împlinea atunci 7 ani. Şi i-a spus: «Ţine Cartea lui Dumnezeu! Tu vei fi omul lui Dumnezeu! Te vei mântui pe tine şi pe alţii din această Carte»” (Traian Dorz – În anul jubiliar 1988, pg 94; 97 – Din cuvântul fratelui Traian ţinut, în 5 martie 1988, la casa de la Certege a Părintelui Iosif Trifa).
Certege. Locul naşterii şi al copilăriei Părintelui Iosif. Casa memorială. Betleemul Oastei Domnului. Despre acest loc sfânt vreau să spun ceva doar în câteva cuvinte. Ce-ar putea spune un om păcătos ca mine despre un loc sfânt, unde s-a născut şi a crescut un sfânt al lui Dumnezeu?… Aproape nimic. Dar totuşi îndrăznesc să spun că, după Revoluţia din 1989, am fost martor la nenumărate stări de vorbă – la Casa Oastei din Sibiu, ori la Arad, ori în altă parte –, când fratele Moise vorbea despre casa Părintelui Iosif de la Certege cu un fior sfânt. S-a străduit să facă totul pentru a se cumpăra, ca drept de moştenire a Oastei, această casă şi acest loc. Şi Dumnezeu a ajutat la aceasta. Iar fratele Moise şi fraţii care i-au fost totdeauna aproape au fost mereu preocupaţi de Casa memorială a Părintelui Iosif ca ea să se păstreze intactă, să se renoveze în stilul în care a fost lucrată, păstrându-se astfel pentru toate generaţiile de tineri ostaşi care vor veni. Şi, pentru aceasta, dorinţa fratelui Moise şi a fraţilor era ca cineva dintre ostaşi să locuiască acolo – într-o altă căsuţă ce trebuia să se construiască –, spre a se putea supraveghea şi îngriji cât mai bine casa Părintelui.
Şi iată că, abia acum, acest vis al fratelui Moise şi al celorlalţi fraţi de-atunci începe să devină realitate. Părintele Pimen este cel care a acceptat din toată inima să părăsească mănăstirea unde vieţuia, ca monah, şi să locuiască aici. Atât pentru un spaţiu unde să vieţuiască părintele şi pentru cei care vor veni să poposească peste noapte aici, cât şi pentru adunările frăţeşti de peste an, Sfatul Frăţesc a hotărât să ducă la îndeplinire acest gând al înaintaşilor.
Astfel, câţiva tineri ostaşi, pricepuţi în arhitectură şi plini de zel, au pus tot sufletul spre a reda un proiect, în stilul zonei, fără să umbrească în nici un fel Casa memorială a Părintelui Iosif.
Cu puţinii bănuţi adunaţi în scopul acesta, după ce s-au făcut toate formalităţile şi s-au obţinut toate avizele, o echipă de fraţi din zona Galaţi a şi pornit la lucru încă din data de 18 august. Acum este în plin şantier. Dar este nevoie de o participare a întregii frăţietăţi. Este nevoie de mai multe braţe de lucru, de braţe de rugăciune, şi este încă multă nevoie de bănuţul nostru. Vă îndemn deci să citiţi cu atenţie în nr. 38 şi un mic reportaj de la Certege, cu mai multe detalii.
Prin ceea ce se face acum la Certege este încă o mărturie vie că numele şi jertfa Părintelui Iosif nu se vor uita niciodată.
„Vom spune neamului întreg de jertfa ta, de moartea ta. Când se va potoli odată furtuna războiului şi se vor căuta eroii, acolo te vom aşeza şi pe tine între ei… Acolo te vom trece printre cei căzuţi pe câmpul de onoare a neamului. Şi ne vei rămâne, Părinte Iosif, nemuritor, făcând parte pentru vecie din Trupul Bisericii şi al Neamului nostru românesc şi din conştiinţa lui creştină, ca Putna şi ca Voroneţul!” (Moise Velescu – «Profetul vremurilor noastre», vol 3, pag 339).
Costel ROTARU
în săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXV, nr. 37 (961) 8-14 SEPTEMBRIE 2014
1 Comment