Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CEZARUL ȘI DUMNEZEU BAT LA UȘA INIMII NOASTRE

CEZARUL ȘI DUMNEZEU BAT LA UȘA INIMII NOASTRE

CEZARUL ȘI DUMNEZEU BAT LA UȘA INIMII NOASTRE

„Dă-i cezarului atâta cât este al lui mereu, / dar ce Dumnezeu îţi cere dă-I numai lui Dumnezeu; / azi cezarii cer atâta că, dacă le-ai da cât zic, / niciodată n-ar rămâne pentru Dumnezeu nimic” (Traian Dorz, «La izvoarele Luminii», pg. 155).

La hotar de an trecut, al nouăsprezecelea an scurs din mileniul trei, să ne oprim o clipă în loc şi să ne cercetăm în Lumina lui Hristos, la început de an
douăzeci peste două mii, de la Naşterea Celui care a împărţit lumea şi istoria în două, Iisus Hristos, Marele Biruitor.

Oare, cum ne-am împlinit fiecare dintre noi datoria faţă de Dumnezeu şi sfânta Lucrare a Oastei Domnului în care ne-am înrolat cu hotărâre şi legământ?

Ce fel de ostaşi am fost noi? Am fost din tabăra lumii, sau din cea a lui Hristos?

Când ne-au chemat deodată cezarul şi Dumnezeu, cui am dat întâi ascultare?

Cezarului nesătul sau lui Dumnezeu? Am apelat cândva la nişte fraţi pentru o problemă duhovnicească ce necesita grabnică rezolvare şi am primit un răspuns ce place de minune cezarului acestui veac: „Noi avem serviciu, aici este pâinea noastră!” Am rămas înmărmurit, auzind acest răspuns. Oare când ne-am angajat în slujba lui Dumnezeu cu hotărâre şi legământ în acea înlăcrimată dragoste dintâi, am gândit noi că vreodată vom fi în stare să ascultăm mai mult de chemarea oamenilor decât de chemarea Domnului? Chiar dacă este pâinea şi serviciul nostru. Când avem noi o problemă personală, un interes de-al nostru, cum ştim de bine să le rezolvăm, învoindu-ne şi atingându-ne scopul!…

De ce, oare, Dumnezeu trebuie să stea la uşa inimii noastre tot ca un cerşetor, bătând şi aşteptând? Nemuritorul nostru poet, fratele Traian Dorz, zice prin viers de colind: Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid, / mai reci ca piatra lor din zid… / O, mâine şi ei uşa Ta, pe veci închisă-o vor afla. Sinceritatea şi dragostea dezinteresată, ascultarea mai mult de Dumnezeu decât de oameni, după îndemnul apostolului Pavel, trebuie să primeze în viaţa noastră de zi cu zi.

Pentru nevoile Lucrării Domnului se angajează prea puţini, chiar şi dintre cei înrolaţi în ea cu hotărâre şi legământ. Deseori, pungile ne sunt zăvorâte cu multe lacăte, în ziua întâi a lunii, când luăm pensia sau salariul, uităm să punem deoparte, pentru lucrul Domnului şi nevoile Lucrării, partea lui Dumnezeu. Totul dăm cezarului flămând al acestui veac consumist. Să nu uităm că înspre noi, ostaşii Domnului şi nu numai, privesc mulţi ochi care ştiu cum trebuie să ne comportăm, chiar dacă ei nu trăiesc după voia lui Dumnezeu. Prin ei, adesea, Dumnezeu ne atenţionează că nu suntem pe calea bună, ci trebuie să revenim cu lacrimi de pocăinţă pe calea Lui. Lumea de azi vede Oastea aşa cum o trăim şi o arătăm noi! Ce frumos s-au jertfit şi au lucrat înaintaşii noştri sfinţi, în a căror jertfă şi osteneală am intrat cu nevrednicie… Părintele Iosif Trifa lasă ceasul amanet vatmanului de la tramvai şi îşi pune întreaga avere în slujba Lucrării Domnului, cumpărând tipografia Mireasa Vântului. Fratele Marini, fratele Traian aveau doar un rând de haine, punându-şi viaţa întreagă în slujba Domnului.

Odată, când Roma era în primejdie, senatul hotărăşte să cheme la conducerea ţării omul cel mai viteaz şi mai smerit. Îl află arând pe viteazul Cincinat. Auzind chemarea, lasă soţiei grija lucrării pământului şi merge la cârma ţării şi armatei, câştigând o mare bătălie. Din toate prăzile de război nu opreşte nimic pentru el, împărţind totul ostaşilor şi apoi se întoarce la moşia lui, la ţară, să lucreze pământul, neluând în seamă onorurile Romei după victoria răsunătoare. „Spune romanilor atât: Mi-am făcut doar datoria” – a zis el.

Mântuitorul le spune apostolilor Săi: Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem… (Lc 17, 10). Părinţii noştri şi-au făcut cu cinste datoria faţă de Domnul şi Lucrarea Oastei Domnului în anii grei de-ncercări amare, dăruind totul şi dăruindu-se în întregime cauzei lui Hristos. Acum este rândul nostru. Să punem măcar degetul sub umărul Lucrării, abonându-ne la Foaia noastră dragă, cumpărând toată hrana ce se tipăreşte pentru fronturi cu mari jertfe la Sibiu, contribuind cu bănuţul nostru la plinirea nevoilor Lucrării şi călcând cu sfială pe sfintele urme de aur ale părinţilor noştri ce ne aşteaptă Sus, în Biserica Triumfătoare, în Oastea cea Cerească.

Slăvit să fie Domnul!

Nelu PAVEL

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!