De foarte mare însemnătate este menţinerea aceleiaşi conduite, în situaţii cât se poate de diferite. Unii oameni, mulţi chiar, sunt umili şi smeriţi în sărăcie. Sau voioşi, fiind sănătoşi. Înţelegători şi apropiaţi când şi ei au nevoie de ajutor, însă îndată ce se schimbă situaţia devin altfel: mai orgolioşi, după ce termină o şcoală mai înaltă ori ocupă o funcţie mai deosebită; mai nepăsători, după ce şi-au atins propriile interese; neînţelegători şi insensibili faţă de cei din jur, ca şi când n-ar avea nevoie aici de nimeni sau n-ar fi avut niciodată.
Sufletul credincios şi bun va şti totdeauna, în orice situaţie s-ar afla, să nu întreacă măsura; în durere nu va fi deznădăjduit, iar când se realizează nu va deveni înfumurat, ci se va apropia cu căldură şi înţelegere faţă de fiecare semen al său. Îşi va aminti astfel, în taină, de numeroasele lui încercări din care l-a salvat Dumnezeu de multe ori prin mâna milostivă a unor binefăcători pe care el acum îi cinsteşte, procedând ca şi ei la respectul faţă de semeni, oricât de neajutoraţi sau neînsemnaţi ar fi, şi făcându-le bine.
Făcând aşa, Domnul Iisus Hristos ia chip în noi, spre binele nostru şi al semenilor noştri.
Constantin AFRĂSILOAIA , Podoleni – Neamţ
