Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cina cea mare şi sfântă a Sf. Cuminecături

Cina cea mare şi sfântă a Sf. Cuminecături

Cina cea mare şi sfântă a Sf. Cuminecături

După ce apostolii făcuseră toate pregătirile pentru Cină, Mântuitorul Se puse la masă împreună cu apostolii şi luând cuvântul începu: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea…” (Luca 22,15), şi luând pâinea o binecuvânta şi, frângând, dete ucenicilor, zicând: „Luati, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le dete ucenicilor zicând: „Beti dintru acesta toti, căci acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26,26-28).

Aceasta este Taina cea mare şi sfântă a Sf. Cumiecături. Aceasta este Taina tainelor prin care-L priim pe Domnul în casa sufletului nostru, ca să trăim cu El şi El cu noi.

„Şi mâncând ei, lisus zise: Amin grăiesc vouă că unul dintre voi Mă va vinde” (Matei 26,21). O vie miscare se face între apostoli. Toţi se mişcă de pe locurile lor şi „se uită unul la altul, nepricepându-se de cine grăieşte” (loan 13,22). „Şi întristându-se foarte, începură a-I zice: nu cumva sunt eu, Doamne?” (Matei 26,22). Toţi se întristează, numai tu, Iudo, stai liniştit cu trădarea în sufletul tău! Dar staţi, iată şi Iuda se ridică, dar nu ca să-şi spună păcătuitei ca să întrebe şi el cu făţărnicie: „Nu cumva sunt eu, Invăţătorule?” Şi i-a zis lui, lisus: tu ai zis (Matei 26,25).

Să luăm aminte că acest Iuda care mănâncă cu făţărnicie şi nevrednicie la o masă cu Mântuitorul pe Care îl trădase, ne este o strigătoare predică să ne apropiem cu pregătire sufletească la Cina cea mare şi sfânta a Sf. Cuminecături. …

O evanghelie spune că la Cina cea de Taină „între apostoli s-a iscat şi o ceartă ca să ştie care dintre ei avea să fie socotit mai mare” (Luca 22,24), adică, precum se vede, îi bântuia şi pe ei boala trufiei. Mântuitorul S-a grăbit îndată să-i scape de acest beteşug sufletesc, zicându-le că astfel de lucruri numai între „păgâni” se caută, „dar între voi să nu fie aşa, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel care cârmuieşte, ca cel care slujeşte” (Luca 22,25-26). Se pare că, mai ales, Petru suferea de boala trufiei de a se socoti pe sine mai mare decât ceilalţi apostoli şi mai tare în credinţă ca ei. Ca să-L vindece de această boală, Mântuitorul îi spune la Cina cea de Taină, în auzul tuturor, că se va lepăda de trei ori de El. Pe urmă Petru s-a vindecat de boala trufiei, dar această boală stăruie azi în cel ce-şi zice urmaşul lui Petru, în Papa de la Roma. în contră cu toate evangheliile Mântuitorului, Papa a tulburat Biserica lui Hristos cu boala trufiei de a se socoti pe sine mai mare, când însuşi Mântuitorul a mustrat aspru această rătăcire. Atât de departe a mers această rătăcire şi această boală a trufiei, încât Papa de la Roma a ajuns să-şi zică: „vicarul (locţiitorul) lui Hristos pe pământ” (o, ce rătăcire!).

Cina cea de taină a avut mai departe clipe de înduioşare şi de întristare sufleteasca. Mântuitorul a început a le destăinui tot mai mult apostolilor sfârşitul vieţii Sale. „Fiilor, încă puţin mai sunt cu voi… şi unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”. Apostolii s-au întristat la auzul acestor vorbe, însă Domnul i-a mângâiat, făgăduindu-le un „alt Mângâietor, Care să fie în veac” cu ei, pe Duhul Adevărului, Care va rămânea cu ei şi între ei (loan 14,16-17).

Cina cea de taină a luat sfârşit cu o cântare. Şi după ce cântară cântările de laudă (la sfârşitul mesei), lisus cu învăţăceii „ieşiră la Muntele Măslinilor” (Matei 26,30). îndată după Cina cea de taină, Mântuitorul cu apostolii au plecat spre Muntele Măslinilor.

O, Scumpul meu Mântuitor, iată s-a apropiat începutul patimilor Jale; iată se deschide drumul patimilor Tale şi a mântuirii noastre. Invredniceşte-mă, Doamne, să pot merge mai departe pe urmele sfintelor Tale patimi.

Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *