- Ce este rugăciunea? De ce e important să ne rugăm?
R: Dacă vrem să vorbim cu Dumnezeu, atunci trebuie ne rugăm.
Rugăciunea este un dialog cu Dumnezeu.
Este o cautare dar și o regăsire a noastră în Cel pe care l-am pierdut, noi oamenii, atunci când în raiul pământesc, Adam dar și Eva nu au mai ascultat de Dumnezeul care i-a creat și le-a dat toată lumea în stăpânire.
Deci rugăciune înseamnă relegarea, refacerea raportului omului cu dumnezeirea.
Dacă vrei să nu fi „gol pe dinăuntru ” roagă-te !
- Nu putem obţine mila lui Dumnezeu doar cu post şi fapte bune ?
R: Mila lui Dumnezeu o poți obține spunând simplu : Doamne miluiește-mă !
Dacă însă vrei să fii desăvârșit, adică să crești spiritual, atunci postul, rugăciunea și faptele bune vor dovedi credința ta și văzând cei din jur viețuirea ta, felul tău de fi, vor aprecia pe Dumnezeul tău și te vor urma pe drumul mântuirii.
- Cum şi când avem certitudinea că rugăciunile ne sunt primite? Dacă nu primim „răspuns”, cum să interpretăm „tăcerea” lui Dumnezeu? Nu cădem în deznădejde?
R: Noi avem nădejdea mântuirii iar percepția unui ” dumnezeu ” care răspunde imediat cum ai „băgat fisa”, nu este specifică nouă ortodocșilor.
Avem un psalm 140 în care în versetul 1 spunem : „Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; i-a aminte la glasul rugăciunii mele, când strig catre Tine”.
Dacă tu cel ce spui că te rogi, nu pui început bun vorbirii cu Cel de Sus, este foarte probabil ca demesul tău să fie doar o vorbire interioară.
Calitatea, postura în care mă aflu când mă rog este aceea de păcătos, de mare păcătos.
Această nu înseamnă să ai în CV-ul tău fapte reprobabile ci este de ajuns că nu ai făcut binele pe care Dumnezeu îl aștepta de la tine.
Proba primirii rugăciunii tale este dorința arzândă de ați face timp, cât mai curând de ” reîntâlnire” cu El în rugăciune.
Căderea în deznădejde este semnul bolii sufletești și atunci trebuie să dai fuga la Doctorul sufletelor noastre care este Mântuitorul Iisus Hristos.
Pe acesta îl vei gasi acolo unde se află alături de El, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul împodobind Biserica Lui.
- Ne este mai de folos să ne rugăm Tatălui sau Fiului care a trăit printre oameni? Ori sfinţilor care au fost asemenea nouă?
R: Ne este de folos să ne rugăm.
Ne rugăm Tatălui prin rugăciunea pe care Fiul Său ne-a lasat-o: Rugăciunea Domnească sau Tatăl nostru.
Ne rugăm Fiului pentru că El este dovada iubirii Tatălui, Care atât de mult ne-a iubit și ne iubește pe noi oamenii, încât a trimis aici în lumea noastră, pe Fiul Său, să moară pe Cruce pentru răscumpărarea păcatelor noastre.
Îi rugăm pe sfinți să se roage și ei pentru noi, datorită faptului că ei sunt dovadă a putinței omenești de a primi pe Hristos, de a urma pe Hristos, de a muri pentru Hristos și de a deveni cetățeni ai Împărăției cerurilor .
- Cum poate înţelege un sfânt care a trăit în urmă cu sute de ani, într-o ţară îndepărtată, rugăciunea spusă de un creştin în limba română, în anul de graţie 2018?
R: Limba română este cu adevărat o limbă primordială și totuși rugăciunea creștinului se face numai ” în Duhul Sfânt „oriunde te-ai afla și din orice Neam ai fi !
Limba de comunicare cu Cerul este vorbirea spirituală adică din inima ta, din sufetul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ființei tale, înalți către El cuvintele tale îmbrăcate în har.
În acest moment Acolo Sus în Împărăția lui Dumnezeu așa se comunică.
De asemenea, Dincolo, timpul nu mai există.
Că urmare, singura noastră frământăre trebuie să fie: Doamne dă-mi răbdarea să ajung la ” dulceața” rugăciunii, că apoi nu mă voi mai îndepărta de Tine !
Părintele Onu Constantin
