Isaia 53, 1
Mulţimea celor care cred în urmă este nenumărată ca stelele cerului şi ca nisipul mării (Apoc. 7, 9). Dar numărul celor care au crezut înainte, este întristător de mic. Şi chiar din acest număr mic, unii au fost adeseori îndoielnici. Şi atât de slabi. E un mare merit înaintea lui Dumnezeu să crezi oricând. Numai să crezi sincer. Să crezi puternic. Să crezi până la moarte.
Dar este nespus mai mare merit să crezi de la început, pentru ca nu numai prin prezenţa ta lângă Hristos sau prin suferinţele tale alături de El, ci prin lucrarea propriei tale credinţe să ajuţi la mai grabnica biruinţă în alţii, până ce vor crede toţi.
Vor fi binecuvântaţi toţi cei care vor crede până la sfârşit, văzând dumnezeirea lui Hristos. Dar cei ce au crezut de la început vor fi străluciţi şi unici.
De aceea, Maica Domnului, Sfinţii Apostoli şi primii ucenici vor avea o veşnică preţuire şi cunună în ceruri, fiindcă ei au crezut în Domnul încă de pe vremea când alţii nu văzuseră în El nimic altceva, decât un om. Şi încă unul din cei mai dispreţuiţi oameni.– Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? întreabă profetul. – Eu am crezut, răspunde Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului (Luca 1, 38). – Şi noi am crezut, răspund Sfinţii Apostoli (Matei 16, 16).
Iar după ei, nesfârşitul număr, mereu mai mare, al celor care au crezut Cuvântul lui Hristos prin ei (Ioan 17, 20), toţi au strigat, prin dragostea lor, prin sfinţenia lor, prin moartea şi prin sângele martiriului lor: – Şi noi am crezut.
Astăzi cine crede în ceea ce s-a vestit, dar încă nu s-a împlinit? Cine crede în venirea Domnului cea foarte apropiată? Cine crede cu adevărat în Judecata Lui, care va răsplăti fiecăruia după faptele sale? Cine crede în viaţa veşnică şi în osânda veşnică? Cine crede în Cuvântul lui Dumnezeu cu adevărat?
Ferice de cine crede cu adevărat, căci acela îşi împlineşte acum şi în veac, cu fapta, această credinţă.
Slavă veşnică Ţie, Iisuse Hristoase, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat! Slavă Ţie pentru toate sfintele suflete alese care au crezut în ceea ce se vestise mai dinainte şi nu s-au îndoit de slava Ta nici atunci când erai cel mai dispreţuit. Te rugăm, ajută-ne să nu ne întoarcem nici noi feţele dinspre Tine niciodată, ci, fiind alături de Tine în ocară, să fim alături şi în slavă. Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
