Cuvântarea fr. Ilie Măran, din Uzdin – Iugoslavia
Prin îndurarea lui Dumnezeu, suntem aici. Am venit cu o dragoste, cu un gând şi cu un suflet. De cum am auzit chemarea, ne-am zis: Mergem să ne facem datoria de fraţi. Glasul Oastei a pus tineretul nostru în mişcare.
Avem şi noi părinţi cărora nu prea le place chemarea Oastei. Totuşi am trecut peste cuvântul părinţilor, precum Scriptura zice (M 10, 34 39; Lc 14, 26).
A-i iubi pe părinţi este cea dintâi poruncă a lui Dumnezeu însoţită de o făgăduinţă. Noi îi iubim şi-i ascultăm, dar în cele ale credinţei, Cuvântul lui Dumnezeu este cel dintâi. Prin multe suferinţe am ajuns aici. Ne-am lăsat casele, copii, neveste tocmai acum în toiul verii şi am plecat din ţară străină, [de] la sute de kilometri depărtare, din Iugoslavia.
Cine a pus mâna pe plug să se uite numai înainte; şi fiecare să fie o sare care să săreze sufletele, ca să le ridice din putregaiul păcatului şi să le facă o făptură nouă.
Dumnezeu a ales oamenii de jos, oamenii păcătoşi.
Mântuitorul Hristos a fost prieten cu vameşii şi păcătoşii. Orice suflet să producă o puternică răscolire în familia şi satul lui prin pilda vieţii sale de om născut din nou, de om întru totul transformat sufleteşte. Viaţa lui să fie În faţa tuturor o minune.
Pruncilor a descoperit Dumnezeu lucrurile Sale minunate.
Întâlnirea noastră de azi să ne rămână adânc imprimată în inimi, că nu se ştie când ne vom mai vedea. Şi azi păcatele Îl sângerează pe Iisus. Noi am auzit chemarea şi să nu ne răzvrătim cum au făcut israeliţii, ci, alipindu-ne tot mai mult de Iisus, să mergem tot înainte. Prin orice necaz, tot înainte, aşa ne strigă Iisus: „Îndrăzniţi, că Ea am biruit lumea”.
Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017