Cine păzeşte porunca îşi păzeşte sufletul – spune Cuvântul Sfânt, arătând mai ales celor ce predică altora că mai întâi ei sunt datori să păzească ceea ce spun.
cru este ca vestitorul Evangheliei să trăiască el însuşi în chip curat şi drept Cuvântul pe care-l vesteşte!
Ce plin de putere iese din gura unui trăitor al sfinţeniei fiecare cuvânt al Adevărului Sfânt!
Ce pline de putere erau cuvintele Sfântului Apostol Pavel (I Cor. 2, 1-5)! Pentru că ele izvorau dintr-o viaţă care putea să spună cu curaj în faţa oricui: Noi n-am trăit în neorânduială în mijlocul vostru (II Tes. 3, 7)… ci v-am dat în noi înşine o pildă vrednică de urmat (Filip. 3, 17; I Cor. 4, 16; 11, 1; I Tes. 1, 7; II Tes. 3, 9).
Dar ce tristă condamnare veşnică este aceea pe care şi-o rostesc cu însăşi gura lor cei care zic, dar nu fac… (Matei 23, 3).
De aceea este mai de preţ ascultătorul sărac care umblă în neprihănirea lui, trăind cu temere de Dumnezeu, cu respect de Cuvântul Sfânt şi cu smerenie faţă de neprihănire
decât vorbitorul bogat în cuvinte care, cu buze stricate de păcat şi cu mintea nebună de făţărnicie, spune ce nu trebuie să facă şi face ce nu trebuie să spună.
Să nu ne înşelăm singuri (I Ioan 3, 7-10)!
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul Adevărat şi Viaţa Veşnică! Slavă Ţie, al Cărui Cuvânt este Adevărul! Şi ale Cărui înştiinţări sunt întru totul vrednice de crezut şi adevărate (Apoc. 22, 6)!
Slavă Ţie, Celui Care judeci tainele ascunse ale fiecăruia! Slavă Ţie, Care ai ochii ca para focului şi vezi tot ce este ascuns în inimi, fie bine, fie rău (Evrei 4, 13; Ecles. 12, 14)!
Te rugăm, încredinţează-ne pe toţi despre aceste cutremurătoare adevăruri, pentru ca nimeni dintre noi să nu se înşele pe sine însuşi crezând că Te poate înşela pe Tine. Ci fiecare să păzim poruncile Tale, ca să avem viaţă. Amin.
1 Comment