Cine-și pierde mâna dreaptã
cum mai face-o cruce
cine-și pierde soțul vieții
jugul cum și-l duce
cine-și pierde ochiul oare
lumea cum s-o vadã
cine-și pierde legãmântul
– cine-o sã-l mai creadã?
Doamne nu-mi lãsa
pierderea cea grea
ci sã-mi țin cuvântul meu
pus lui Dumnezeu…
Cine un genunchi și-l pierde
cum sã se mai roage,
cine-și pierde calea dreaptã
spre ce drum se trage,
cine-și pierde pãrtãșia
dulce-a rugãciunii
cine-l va scãpa din groapa
cãilor minciunii?
Cine-și pierde limpezimea
inimii din sine
cu ce Doamne sã mai vinã
fericit spre Tine,
cine-și pierde-aripa sfântã
cum o sã mai zboare,
cine și le pierde toate
Doamne, greu mai moare!
Sufletul ce sincer crede
știe cã Hristos îl vede
și când spune și când tace
și când poate și nu face
și se teme ca sã spunã
ceea ce ar fi minciunã
– dacã crezi urmașul meu
umblã cum vrea Dumnezeu.
de Traian Dorz
