Sfatul Frăţesc de la Săsciori
Într-o altă casă din apropiere, se desfăşura o consfătuire frățească de îndrumare pentru viitor, în urma decedării fratelui Ioan Marini.
Erau aici: părintele Vladimir Popovici şi frații Traian Dorz, Silviu Hărăguş, Popa Petru, Doctor Banu Constantin, David Ioan Bălăuță, Leon Andronic, Nicolae Moldoveanu, Ilie şi Nicolae Marini, Ioan Capătă, Maior Gaspar, Constantin Tudose şi alţii.
Printre alte discuții şi probleme dezbătute, consemnăm:
- Necesitatea păstrării intimității sincere între Biserică şi Adunare. Primirea învățăturilor Bisericii aşa cum sunt lăsate de Sfinții Părinţi, fără să le comentăm, fără să le discutăm, ci să le practicăm întocmai, conformându-ne învățăturilor date de Părintele Iosif Oastei Domnului, în cartea «Ce este Oastea Domnului», ca şi în toate scrierile sale. La punctul acesta din programul de consfătuire, singur Moldoveanu a ridicat obiecțiuni, cerând ca frații ostaşi să nu se ducă la preot să ceară Sfânta Împărtăşanie, acuzând pe preot de slăbiciuni morale, ci frații ostaşi să practice „Cina Domnului” în adunare. Desigur, cum era de aşteptat, propunerea lui Moldoveanu a fost nu numai respinsă, ci şi aspru criticată cu argumente biblice, din Sfinții Părinţi şi din învățătura de la Oaste.
Fratele Traian 1-a întrebat:
- Eşti frăţia ta capabil ca, în conformitate cu învățătura Bibliei şi a înaintaşilor noştri, să administrezi Cina Domnului?
- Da! a răspuns Moldoveanu. Sunt!
Pentru mine, ca şi pentru alți frați ostaşi, acest răspuns a fost mărturia unui răzvrătit, certat cu buna-cuviinţă a omului duhovnicesc. Era graiul celui ce vrea să dezbine şi bine era dacă, din acel moment, ar fi fost izolat şi nu i s-ar mai fi dat importanța care i s-a acordat multă vreme. A făcut mai târziu acte făţarnice de căinţă şi supunere, ca, la vreme socotită de el prielnică, să rupă adunarea din Sibiu, să dezmembreze atâtea suflete, făcându-le, din asemănarea cu Hristos, după chipul şi asemănarea lui. Fratele Traian a regretat apoi şi a lăsat chiar scris, părându-i rău că l-a crezut pe cuvântul dat, acela că, de dragul păcii şi al bunei înțelegeri, el este gata să renunțe la părerile lui deosebite. Dar n-a fost aşa şi despre asta vom mai scrie.
- Oastea Domnului este o şcoală a Bibliei. Şcolarii ei sunt instrumente ale Duhului Sfânt. Sfântul Apostol Pavel ne explică: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe El răstignit” (I Cor 2, 2). Iar Părintele Iosif, ca un îndemn final şi testamentar, zice: „Aveți grijă să nu vă fure nimeni pe Iisus Cel Răstignit!”
- Legământul de la Oastea Domnului cuprinde două mari declarații. Cea dintâi este declarația înnoirii spirituale, prin Duhul Sfânt, alipirea la Domnul. A doua este declarația de război sfânt şi până la moarte împotriva păcatului. Acestea ne înfăţişează şi dezvoltă temele şi tezele esențiale ale climatului adunărilor noastre, fiind o preocupare permanentă şi temeinică pentru înduhovnicirea noastră şi a adunării din care facem parte organică, ca fii ai Împărăţiei, pe care Domnul Iisus ne-a câştigat-o cu însuşi Sângele Său, şi fii ai Bisericii Străbune. Prin urmare, Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Iisus Cel Răstignit. Cine vrea altceva, n-are decât să se ducă acolo unde i se promite ceea ce doreşte.
- Şi, pentru că unii au pornit prin ţară, declarându-se misionari, iar în realitate erau nişte leneşi, unii dedându-se chiar la furt, nimeni să nu mai primească pe cel care vine, dacă nu are asupra sa o recomandare scrisă din partea unor frați de bază, recunoscuți de adunarea din care acela face parte ca membru activ.
- Şi, în sfârşit, ultimul punct pe care îl consemnăm este că acest sfat a împuternicit pe fratele Traian Dorz cu alcătuirea unui Sfat Frăţesc pe Ţară. Acesta se va întruni din două în două luni şi va fi compus din doisprezece membri, preoţi şi frați, care să îndeplinească cele patru activități, şi anume:
a). Activitatea învățătorească (prin evanghelizare, şcoli biblice etc.);
b). Activitatea misionară (prin repartizarea şi organizarea misiunilor evanghelice);
c). Activitatea administrativă (prin repartizarea de Biblii, cărți, reviste etc.);
d). Activitatea de tineret (prin organizarea de serbări religioase cu piese, coruri, declamări, orchestre, fanfare şi vorbiri adecvate pentru educarea tineretului).
Prin urmare, fiecare din aceste activități cu caracter religios va fi susținută de către trei frați, totalizând împreună numărul doisprezece.
Pentru a ne identifica în totul ideilor înduhovnicite ale Părintelui Iosif (vezi Sfatul Frăţesc de la întocmirea Moțiunii), e nevoie de frați de legătură, care la sfaturile frăţeşti zonale le vor discuta şi, de aici, delegatul pe țară le va consemna la întrunirea celor doisprezece.
Această ultimă hotărâre frățească nu a putut să fi dusă la îndeplinire atunci, căci fratele Traian Dorz, la 1 Ianuarie 1948, când a apărut ultimul număr al revistei «Isus Biruitorul», se afla la închisoare. A scris însă un Îndrumător, al cărui conținut cuprindea elementele de strictă necesitate dezvoltării duhovniceşti a adunărilor. Acel Îndrumător, scris de fratele Traian, a fost citit în anul 1949-1950 în adunarea din Hunedoara, unde mă aflam atunci şi, probabil, şi în alte adunări.
Adunarea s-a încheiat cu rugăciuni fierbinți, fiecare din cei prezenți dorind şi cerând de la Domnul împlinirea celor mai alese năzuințe cereşti. Îmbrăţişându-ne, ne-am dus pe unde am putut la culcare. Cu frații din Corna am nimerit în podul unui grajd, pe podea.
Cornel Rusu- Cuvântul – cheie a darurilor, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2005, pag.209-211
