Poezii Traian Dorz

CLOPOTUL DE DENII

Clopotul de Denii parcă sună-n rai,
toate-n seara asta au un tainic grai,

Toate mă îndeamnă să mă rog aşa
cum aş fi, Iisuse, chiar în faţa Ta!

O, lumină lină, arde-mi liniştit,
aducându-mi dulce Chipul Lui Iubit!

– Mi-eşti atât de-aproape, încât ochii muţi
Te văd DOAR PE TINE, Care mi-i săruţi.

Ne privim prin lacrimi dulcile văpăi,
Tu, în ochi la mine, eu, în ochii Tăi

Şi-orice dor se şterge,
şi-orice gânduri pier,
şi rămânem singuri numai noi, în cer…

… După rugăciune, încă în genunchi,
sufletele noastre sunt un sfânt mănunchi

Şi Treimea Sfântă ne sărută blând
fruntea, gura, ochii, – binecuvântând.

autor Traian Dorz – „Cântarea Biruinţei”

Lasă un răspuns