Clopotul de Denii parcă sună-n rai,
toate-n seara asta au un tainic grai,
Toate mă îndeamnă să mă rog aşa
cum aş fi, Iisuse, chiar în faţa Ta!
O, lumină lină, arde-mi liniştit,
aducându-mi dulce Chipul Lui Iubit!
– Mi-eşti atât de-aproape, încât ochii muţi
Te văd DOAR PE TINE, Care mi-i săruţi.
Ne privim prin lacrimi dulcile văpăi,
Tu, în ochi la mine, eu, în ochii Tăi
Şi-orice dor se şterge,
şi-orice gânduri pier,
şi rămânem singuri numai noi, în cer…
… După rugăciune, încă în genunchi,
sufletele noastre sunt un sfânt mănunchi
Şi Treimea Sfântă ne sărută blând
fruntea, gura, ochii, – binecuvântând.
autor Traian Dorz – „Cântarea Biruinţei”