În zilele acelea, ieşit-a poruncă de la Cezarul August, să se scrie toată lumea în satul sau cetatea în care s-a născut. Atunci suitu- s-a şi losif cu Maria din Nazaretul Galileii, în Iudeea, în cetatea lui David, care se cheamă Betleem”. …. şi aici, în peștera săracă, s-a născut pruncul Isus, fiul lui Dumnezeu.
Cu toate virtuțile sale, cu toată înțelepciunea sa dovedită din fragedă copilărie, nici el n-a putut răzbate cu usurință prin ceata invidioşilor şi desprețuitorilor, care se întrebau: „Oare, din Nazaret poate fi ceva bun?”
Naşterea sa săracă şi umilă, a fost, mult timp, o predică pentru mântuitoarele sale învăţături.
Iată pentru ce în şirul învăţăceilor săi, la început, nu găsim decât oameni din poporul sărac, din poporul de jos, din necunoscătorii de carte. Aceştia au urmat pe cuvântul lui Dumnezeu întrupat în Nazaretul Galileii, pentru a lua după toate formele, trup omenesc şi-a veni pe lume în o peșteră săracă de la marginea cetăţii lui David.
Acesta a fost duhul vremii care mai dăinuie încă. Acest duh a fost atacat de Mântuitorul, care, prin învăţătura sa a făcut pe toţi oamenii deopotrivă; el a fost un democrat care şi-a pus viața pentru adevăr şi pentru omenire; a trebuit să moară în urletele celor ce aveau să fie dezlegați de legăturile întunericului, ca să intre ca fii ai luminii în lumea egalităţii.
A fost lipsă de venirea Lui pe lume, pentru ca să dărâme prin puterea Dumnezeeştilor sale virtuti, o lume şubredă, putregăită, mâncată de toate relele şi purtând în sufletul său tirania, asuprirea celor mici, dorul de mărire şi de trândăvie veșnică pe urma muncii grele şi nerăsplătite acelor mulți ce se stingeau sub povara suferinţei.
Coboară-Te între noi Isuse, căci şi noi ne zbatem în răutăți nenumărate şi în suferinţe neînchipuite.
Glasul urmaşilor Tăi este tot mai stins; puterea credinței, tot mai slabă; roadele sfintelor Tale suferinţi sunt tot mai primejduite. Râvna şi glasul Tău ne-ar încuraja, ne-ar întări şi ne-ar mări puterile si îndrăzneala pentru a lupta pentru o lume mai bună, mai dreaptă şi mai democrată.
Trimite darul Tău cel dumnezeiesc, ca să aprindă iar flacăra credinței în sufletul acestui popor, care, numai în tine şi-a pus nădejdea şi numai de la Tine aşteaptă mântuirea, păstorule şi mielule, nu ne lăsa să pierim de mulțimea fărădelegilor noastre!
Articol din ,,Pacea”, Anul II, nr. 51, Alba-Iulia, 25 Decembrie 1931
