Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Colțul de rai cu povești – CEL DINTÂI ŞARPE

Colțul de rai cu povești – CEL DINTÂI ŞARPE

Colțul de rai cu povești – CEL DINTÂI ŞARPE

– Sunt animale primejdioase, cum sunt şi oameni primejdioşi.

Dar primejdia nu stă decât în otrava pe care o poartă astfel de vietăţi în colţii lor sau în inima lor.

Dintre toate fiarele cel mai primejdios e şarpele, iar dintre toţi oamenii cel mai primejdios este pizmuitorul viclean.

Aceste două vietăţi poartă totdeauna otrava în ele…

La oricare primejdie să ai deschis un ochi, dar la aceştia să-ţi deschizi o sută…

Aşa l-am auzit spunând odată pe moşul meu.

Încă nu văzusem şarpe până atunci, dar până când nici nu-l văzusem îmi era frică de el. Auzisem atâtea poveşti despre şerpi şi întâmplările cu ei mă înfiorau totdeauna. Dar parcă tot doream să văd odată un şarpe. Şi l-am văzut, iată cum:

În vara aceea mergeam cu bunica să ducem de mâncare la ai noştri, care secerau peste vale, la izvor.

Până acolo trebuia să trecem peste nişte locuri unde fuseseră şanţuri cu apă, iar acum erau trestii şi buruieni cât omul de mari.

– Să avem grijă, zise bunica. Pe aici pot fi şerpi.

Deodată văd că bunica se opri. Inima mea începu să bată ca la un iepuraş, mă strânsei de bunica şi i-am zis:

– Şarpele, bunică? Unde-i?

– Uite, colo, pe surcelele acelea. Stă la soare.

Şi mă ridică în braţe să-l văd.

Am crezut că mor de frică.

Am întors ochii şi am strigat:

– Să fugim, hai să fugim, repede-repede!

Niciodată n-aş fi crezut că şarpele este atât de fioros. Nu mai pot uita ochii lui primejdioşi, gura deschisă cu limbile fioroase, coada lui care se mişca, gata să vină la mine.

Ce rău îmi pare că dorisem să-l văd! Mă mir de cei care se lăudau că nu le este scârbă de şarpe. Şi nu-i mai cred pe cei care spun că se joacă cu el. Cum se poate să te joci cu ceva atât de primejdios?

Când am ajuns la moşu’ şi i-am spus cu groază toate acestea, tremuram încă şi eram cu obrajii palizi de tot.

– De omul rău şi pizmaş, îmi zise bunicul, să ştii că trebuie să te temi şi să te fereşti şi mai tare ca de şarpe.

– Care este omul pizmaş, moşule? îl întrebai eu.

– Omul care este gata să facă numai rău oricui.

Un astfel de om nu iubeşte pe nimeni şi nu-i pasă că face cuiva orice rău, numai dacă are el vreun folos cât de mic din asta.

Omul acela nu vorbeşte niciodată bine de nimeni.

El nu poate niciodată să facă vreun bine, dar poate ori-când să facă orice rău.

Poţi să-i faci bine, el nu va fi niciodată nici mulţumit, nici recunoscător.

Pe oricine vede pizmaşul că are ceva mai bun ca el, îl urăşte, îl vorbeşte de rău, îl pândeşte, îl vinde, îl pizmuieşte şi îndată ce are prilej îi face orice rău.

 

Pe genunchii lui Iisus / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!