Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Creați pentru Viațã

Creați pentru Viațã

Creați pentru Viațã

Omul, ce fiinţă tainică! Toată existenţa lui este o trecere. Viaţa, trupul sunt daruri din mâna Domnului Dumnezeu. Venim la viaţă, păşim prin timp atinşi şi întinaţi de tot ce este firesc şi vremelnic, pregătindu-ne în puţinul timp dat şi îndreptându-ne spre viaţa veşnică.

Am fost creaţi şi plămădiţi din Viaţa şi Lumina eternă şi fiecare suntem o fărâmă din Dumnezeu. „Viaţa noastră este viaţa Lui. Iubeşte viaţa noastră aşa cum Şi-o iubeşte pe a Sa. Dumnezeu nu a creat viaţa pentru a o distruge. (…) Moartea nu este «stăpânul», ci sluga lui Dumnezeu şi a vieţii” (Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre optimism şi biruinţa binelui).

Simţim că odată cu mormântul totul se termină? Sufletul din noi nu poate percepe sfârşitul, ci doar continuarea, unitatea lui cu Viaţa. Trăim în timpul acesta infim şi fiecare îşi alege acum cum va petrece veşnicia. Prin Răstignirea şi Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, obezile de la mâini şi de la picioare ne-au fost sfărâmate. Ne-a fost sfărâmată neputinţa de a alege, repuşi în dreptul de fiu şi nimeni, niciodată, nu se va putea îndreptăţi de alegerea rea pe care a făcut-o. Nu a fost preţ mai mare să se dea pentru mântuirea noastră „Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine Însuşi…” (II Cor 5, 19). Dacă ar fi fost, l-ar fi dat. „Deşi numai Hristos Domnul S-a răstignit în umanitatea Sa pe cruce, răstignirea Sa arată iubirea întregii Preasfintei Treimi” (Patriarhul Daniel). Până acolo a mers Iubirea! Până la răstignire, până la moarte şi încă moarte pe cruce. Dar nu numai până la moarte a mers Iubirea, ci până dincolo de moarte, până la Înviere. Răstignirea sau moartea, fără Înviere, nu ar fi însemnat mare lucru… El, Cel Care ne-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa pentru noi, prin Răstignirea Sa pe Cruce, a biruit moartea prin Înviere, arătându-ne şi nouă că toţi cei care-L iubesc pe El nu rămân în moarte, ci vor învia spre Viaţa cea de veci.

Înţelegând preţul acesta deosebit, scump frate şi scumpă soră, mai pot eu alege sau mai putem alege o altă cale decât cea a curăţiei şi a ascultării de Domnul? „Ce se putea face pentru via mea şi n-am făcut eu” (Isaia 5, 4)?

Ziua Învierii Mântuitorului Hristos ne conştientizează într-un mod cu totul aparte că este timpul pregătirii noastre pentru Înviere, pentru acea zi de Veşnică Sărbătoare în care ne vom bucura împreună cu înaintaşii noştri, în slava cerească. Depinde în mare măsură de pregătirea noastră, de alegerea bună pe care ne-o lucrăm.

Dreptul Iov, plin de credinţă şi de bucurie, a rostit cuvinte cutremurătoare: „Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în Ziua cea de pe urmă, va ridica din pulbere această piele a mea ce se destramă. Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Şi de dorul acesta, măruntaiele mele tânjesc în mine” (Iov 19, 25, 27).

Aşa au aşteptat toţi cei care au fost pătrunşi de Duhul Domnului, nemaidorind patria aceasta, ci pe cea cerească. Văzând făgăduinţele de departe şi iubindu-le cu dor (Evrei 11, 13), au mărturisit că sunt străini şi călători pe pământ.

Închei cu aceste versuri ale scumpilor noştri înaintaşi din cartea noastră de cântări, nr. 347:

„O, Dor Frumos, în tine ard / suspine cât s-ar cere… / Şi voi ’nălţa al Tău stindard / spre Marea Înviere, / Spre Marea Înviere…”

Doamne Iisuse, Te rugăm, fă-ne părtaşi Marii Învieri!

Slăvit să fie Domnul!

Costel HÎNCU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *