Credinţa pe care Dumnezeu o cere de la noi, care trebuie să o avem în El, ne este arătată în cuprinsul Evangheliei, zicând: „Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Lc 9, 23; „Căci cel ce vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mama sa şi pe fraţii săi, ba încă şi sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu” (Lc 14, 26). Şi iarăşi: „Cel ce a aflat sufletul său – rămânând alipit la cele spuse – îl va pierde pe el” (Mt 10, 39), iar cel ce va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea – împlinind poruncile Mele – îl va afla pe el în viaţa veşnică” (Mc 8, 35; Mt 16, 25).
„Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine ce veţi mânca, sau ce veţi bea, sau cu ce vă veţi îmbrăca” (Mt 6, 25, 34).
„De te loveşte cineva peste obrazul drept, întoarce-i lui şi pe cel stâng; şi celui ce voieşte să se judece cu tine să-ţi ia haina ta, lasă-i lui şi cămaşa ta” (Mt 6, 39-40); şi „celui ce răpeşte ale tale nu i le cere înapoi” (Lc 6, 30).
Taina vieţii : popas sufletesc duhovnicesc / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2010
