Oastea Domnului

Creştinul luptător, care este un „bun ostaş al lui Hristos“

Luaţi toată armătura lui Dumnezeu

– Efes. 6, 11 –

„Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului (Efes. 6,11).

Creştinul este un luptător

 Creştinul este un luptător pentru Împărăţia lui Dumnezeu, unul ce dă năvală în fiecare zi pentru a ajunge „ţinta“ desăvârşirii la care este chemat (Efes. 4, 13-15).

Dar până să ajungi acolo, câte lupte, câte răniri, câte lacrimi şi dureri! Numai cel care merge pe calea cea „strâmtă şi cu scârbe“ ştie.

Dar, fie! Face să te lupţi când ştii ce este la capăt. Şi Domnul ne-a dat o pildă ca să călcăm pe urmele Lui (I Petru 2, 21). Dar, pentru ca să te lupţi, îţi trebuie arme. Un luptător pe câmpul de luptă, fără arme, nici nu ţi-l poţi închipui. Este un nesocotit cel care se încumetă să meargă la război cu mâinile în buzunar. Şi un nesocotit este şi creştinul care crede că poate câştiga bătălia vieţii şi mântuirii fără lupte, fără sforţări, frământări şi dureri. În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri (Fapte 14, 22). Iar Domnul spune că Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvala, şi cine dă năvală pune mâna pe ea (Matei 11, 12).

Da, un creştin adevărat este un luptător, un ostaş al Domnului Hristos (II Tim. 2, 3), care, având mijlocul încins şi făclia aprinsă (Luca 12, 35), pururea înarmat cu armele duhovniceşti de la Efes. 6, 11-18, stă treaz la postul de veghe şi nu doarme (I Tes. 5, 6), ştiind că are de luptat cu un vrăjmaş neadormit, care neîncetat dă târcoale, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8). El ştie porunca Domnului, pe care i-a dat-o s-o păzească până la întoarcerea Lui: Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă… pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei… ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: vegheaţi! (Marcu 13, 33, 35-37).

Arme duhovniceşti pentru lupte duhovniceşti

Lupta creştinului nu este o luptă trupească, ci una duhovnicească, spirituală. „Căci noi n-a­vem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duh­rilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.“ „De aceea, zice Apostolul Pavel, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.“ Care sunt armele ce alcătuiesc „armătura lui Dumnezeu“?

Ni le arată şi chipul de alături care, după cum se vede, alcătuiesc „armătura“ unui soldat roman bine pregătit şi să atace şi să se apere.

Staţi drept aceea încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul, îmbrăcaţi-vă cu zaua

dreptăţii, încălţându-vă picioarele cu gătirea Evangheliei păcii, peste tot luând pavăza credinţei, luaţi coiful mântuirii şi sabia Duhului Sfânt, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 6, 11-18).[1]

Creştinul luptător, care este un „bun ostaş al lui Hristos“, înarmat cu asemenea arme, va avea frumoase biruinţe împotriva ispititorului, de care trebuie să se apere şi împotriva căruia trebuie să lupte toată viaţa sa.

[1] Citiţi descrierea şi însemnătatea acestor „arme“, pe larg, în: Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului, Ediţia a VI-a, Sibiu, 1996, p. 122-126.

Gânduri creştine / Ioan Marini – Sibiu: Oastea Domnului, 2003

Lasă un răspuns