Creştinul trăitor al adevărului se identifică cu lucrarea ce o săvârşeşte, locuieşte sus pe culmile iubirii, dispreţuieşte tot ce e străin lucrării de har şi neprihănire. „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între Templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului Celui Viu, precum Dumnezeu a zis: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi – zice Domnul – şi de ce este necurat să nu vă atingeţi, şi eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată şi voi veţi fi mie fii şi fiice” – zice Domnul Atotţiitorul” (II Cor 6, 14-18).
„Fraţilor, faceţi-vă următorii mei – zice Sf. Pavel – şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum aveţi pildă la noi” (Flp 3, 17), „aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul Iisus Hristos” (I Tes 1, 3).
Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
