Crucea era moartea
celor cu grea vină,
despărţiţi de-a pururi
de-a slavei lumină.
Osândiţi să moară
pe al crucii lemn,
ei purtau blestemul
şi-al ocării semn.
Însă când venit-a
să ne mântuiască,
Domnu-alese crucea,
pe veci s-o sfinţească.
Prin Sângele Lui ce
curge-acum pe Cruce,
ea nu mai e moarte,
ci viaţă-aduce.
Astfel dă la oameni
Harul mântuirii
până-n cea din urmă
clipă-a vieţuirii.
Crucea e puterea
cea izbăvitoare
pentru credinciosul
care-n viaţă-o are.
VIOREL BAR din “Cântări la Evangheliile duminicilor de peste an”
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
