Oastea Domnului

Cu alcoolul câştigă satan cele mai multe suflete şi biruinţe

Inima omului este câmpul de luptă al acestei bătălii. Inima omului este ca o cetate pe care umblă să o cuprindă doi asediatori: Domnul şi diavolul. Fiecare îşi are armele lui şi mijloacele lui de luptă, după cum se vede în chip.

În lupta aceasta diavolul imită pe Domnul. Are Domnul o biserică, îşi are şi diavolul biserica lui: cârciuma. Are Domnul puterea Duhul Sfânt; îşi are şi diavolul duhul lui făcător de minuni: alcoolul. Are Domnul o Biblie; îşi are şi diavolul biblia lui, biblia crâşmelor: cărţile de joc etc.

Armele de luptă ale diavolului sunt multe şi diferite. „A mea este lumea aceasta“… zicea diavolul când L-a ispitit pe Mântuitorul în pustie cu ispita măririi lumeşti. Ale diavolului sunt toate poftele, plăcerile, patimile şi deşertăciunile acestei lumi. Cu cele şapte păcate de moarte: cu trufia, mânia, pizma, desfrânarea, lăcomia, minciuna, lenea şi celelalte ispite şi păcate, umblă diavolul să piardă sufletul omului.

Dar dintre toate armele, are Satan una cu care face cele mai mari biruinţe: alcoolul. Satan e viclean mare. El ştie că puterea unei vieţi de creştin biruitor e darul şi harul Duhului Sfânt. De aceea şi-a ales şi el un duh al lui: alcoolul.

Alcoolul e arma cea mai teribilă pe care diavolul o foloseşte în lupta ce o dă pentru câştigarea sufletelor.

Cu cârciuma şi alcoolul câştigă Satan cele mai multe suflete şi biruinţe.

Oameni buni, feriţi-vă de alcool! Feriţi-vă de cea mai înfricoşată putere pe care o are diavolul şi iadul în lumea aceasta.

Părintele Iosif Trifa, din  “Alcoolul duhul diavolului”

Lasă un răspuns