Meditaţii Traian Dorz

CU ASCULTAREA CEA MAI DULCE

1. Tu, Preaiubitule drag, mi-ai spus odată:
Din locul unde nu poţi sta neprihănit, pleacă neprihănit!

2. Cuvântul pe care nu-l poţi asculta neprihănit, lasă-l!

3. Adevărul ce nu-l poţi spune neprihănit, să-l taci!

4. De omul cu care nu poţi umbla neprihănit, desparte-te!

5. Pâinea pe care n-o poţi mânca neprihănit, leapăd-o!

6. Slujba pe care n-o poţi face neprihănit, părăseşte-o!

7. De fiinţa pe care n-o poţi îmbrăţişa neprihănit, fugi!

8. Şi eu multă vreme nu Te-am ascultat, apoi altă multă vreme nu Te-am înţeles.
Şi, vai, cât m-a costat de mult!
9. Prietenul tinereţii mele, vreau acum să ascult cu toate urechile mele numai la Tine.

10. Vreau să Te privesc cu toţi ochii mei, ca să Te iubesc cu toate inimile mele şi să Te urmez cu toţi paşii mei.

11. Vreau să aflu iarăşi drumul cel mai scurt către înălţimile Tale, pe care mi le acoperă adesea norii prea negri, adunaţi de vânturi prea neaşteptate.

12. Vreau să urc spre ele fie chiar şi pe cel mai pieziş şi mai aspru drum.

Va urma…

Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu

Lasă un răspuns