Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cu cartea la fratele Traian

Cu cartea la fratele Traian

Cu cartea la fratele Traian

Prin anii ’81-’82, fratele Nicolae Stancovici, din Moldova Veche, tatăl cumnatului meu, Radoslav, de naţionalitate sârbă, m-a rugat să vin până la el că are să-mi dea ceva. Când am ajuns acolo, zice: Frate Petrică, uite, du-te, te rog, până la fratele Traian şi du-i cartea asta. Era cartea de cântări «Cîntările Domnului». Zicea fratele Nicolae că a fost recent pe la fratele Traian şi l-a găsit tare mâhnit pentru că el a dat la tipărit, în străinătate, această carte şi acum se înfruptau mulţi cu aceste cântări, iar el, ca autor, încă nu o avea. După cum ştim cu toţii, în vremea aceea noi, în ţară, nu puteam tipări nimic. Toată literatura Oastei Domnului era scrisă de mână sau bătută la maşina de scris, cu foarte mari riscuri, iar atunci când s-a reuşit să se tipărească ceva în afara ţării, se aducea cu mari sacrificii şi riscuri. Soţia fratelui Nicolae avea permis de trecere la vamă la sârbi. Ei fiind de naţionalitate sârbă şi locuind pe malul Dunării, beneficiau de acest drept şi acolo se găseau mai uşor cărţile noastre, iar sora, cu mare greutate, reuşea să aducă câte una acasă. Eu, cu mare frică, dar şi cu mai mare bucurie că pot fi de folos cu ceva fratelui Traian, am venit acasă, la Reşiţa (atunci locuiam acolo, pentru că lucram la Furnale – C. S. Reşiţa), m-am învoit de la lucru şi am plecat la fratele Traian cu cartea.

Când am ajuns la fratele Traian, deja primise o asemenea carte de la altcineva şi era cam necăjit pentru că cei care au tipărit-o au strecurat şi greşeli în ea, intenţionat chiar. A zis: Uite, frate Petrică, la cântarea «Peste-a cerului fereastră», eu am scris „Maica Domnului cea bună”, ei au inversat: „Mâna Domnului cea bună”. Şi mai câteva. Dar a fost foarte bucuros că am adus şi eu una şi pentru că am ajuns cu bine şi nu m-a prins nimeni pe drum. Fratele Nicolae era urmărit de Securitate şi, de aceea, m-a trimis pe mine, fiind mai tânăr şi neluat încă în vizorul lor. Ne-am bucurat nespus de mult. Mai ales pentru mine era un har să pot călca din nou în casa fratelui Traian. Ce emoţii şi ce stare aveam tot timpul când mă găseam la fratele Traian!… Dar şi pe drum simţeai că te atrage ceva şi te însoţeşte un Duh, o putere şi o bucurie.

Când ajungeam la el, mă întâmpina cu zâmbetul şi cu glasul lui dulce: Dragul meu frate, ce mă bucur că ai venit! Ce mai faceţi? Ce fac fraţii? Cum vă bucuraţi pe acolo? Mărturisesc că trăiesc aievea acele stări şi nu pot să nu plâng acum când scriu aceste rânduri, pentru că şi atunci când eram în faţa lui nu puteam să-l privesc de lacrimi, şi el mă îmbrăţişa plângând şi zicea: Mulţumim Domnului că ne-am putut vedea. O, câtă mângâiere şi îmbărbătare avea în cuvintele lui!… M-a întrebat atunci despre câţiva fraţi de prin zona noastră despre care el auzise nişte lucruri nu chiar bune. Ce face fratele cutare? – Bine, am răspuns eu. Dar fratele cutare? – Bine, frate, am răspuns din nou. Dar fratele cutare? Eu, la toate, am răspuns la fel, dorind să nu-l amărăsc şi eu cu ale noastre; avea el destule probleme din partea altora. Dar el atunci m-a privit în ochi şi cu aşa o hotărâre pătrunzătoare mi-a zis: Frate Petrică, dacă cineva ne greşeşte nouă, suntem datori să-l iertăm şi să tăcem, aşa cum ne porunceşte Cuvântul Domnului, dar dacă cineva greşeşte împotriva Lucrării lui şi împotriva părtăşiei şi dragostei frăţeşti, nu ne-ar primi nici cerul, nici pământul dacă am tăcea şi am sta indiferenţi. Am rămas încremenit când am auzit cu câtă fermitate  mi-a zis şi cât de tranşant era cu privire la duhul dezbinător şi nesupus.

Pentru mine au rămas de atunci ca nişte cuvinte şi porunci de foc şi mă tem că voi fi vinovat în faţa Judecăţii lui Dumnezeu că nu întotdeauna am putut fi aşa cum mi-a spus Omul lui Dumnezeu.

Slăvit să fie Domnul!

Petru POCITAR

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!