Poezii Traian Dorz

CU DOMNUL SPRE GOLGOTA (I) – 2

Vineri…
zori de zi… şi-aceia ce-I strigaseră „Osana”
Îl loveau acum cu pumnii, la Caiafa şi la Ana.
Farisei, soldaţii, gloata şi din faţă, şi din spate
Îi cer moarte-n gura mare: „Răstigneşte-ni-L, Pilate!”.

Soare, arşiţă… şi crucea se împlântă-adânc în umăr,
este greu păcatul lumii, fărdelege fără număr.
Te cutremuri – tras de funii, prin loviri,
cu crucea-n spate
Dumnezeu ridică-osânda omenirii vinovate.

Miez de zi… Golgota geme azi sub cea mai grea povară,
răcnet răguşit de ură…
două cruci se ridicară,
cuie,
funii,
scări,
şi-ntruna, tot mai greu ciocanul pică,
între doi tâlhari, pe culme, altă cruce se ridică.

La picioare, ucenicul şi cu Mama plâng de jale,
undeva, legat de-o creangă, Iuda spânzură la vale.
Cerul se îmbracă-n noapte,
totul prinde să-nfioare…

Pe Golgota, cu tâlharii, Dumnezeu pe cruce moare.

TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Lasă un răspuns