Cu mâinile întinse
ca nişte crengi spre soare,
Îţi ’nalţ al rugăciunii
ceresc şi tainic rod
şi-Ţi dărui a iubirii
neprihănită floare,
salvată din al lumii
adânc şi negru glod!
Cu ochii plini de lacrimi
ca nişte dulci izvoare,
deschid spre Tine toate
oglinzile de dor,
să-Ţi vezi în ele Chipul
cu dulcea-mpreunare,
ne-ntunecat de tină
şi ne-umbrit de nor.
Cu glas strigat în raze
şi tăinuit în şoapte,
Îţi spun
şi-Ţi tac fiorul
mărturisit
şi nu,
ascunde-Ţi-l în soare
şi-arată-Ţi-l în noapte
– dar nu-l mai aibă nimeni,
Iisuse,
– decât Tu!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014